ICCJ. Decizia nr. 3796/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3796/2008
Dosar nr. 414/33/2008
Şedinţa publică din 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 376 din 11 aprilie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.l., în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, a anulat Hotărârea nr. 22637 din 11 februarie 2008 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 17 februarie 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2008.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel a reţinut că, din actele depuse în probaţiune, rezultă că reclamantul s-a născut la data de 17 februarie 1944 în localitatea Vişag, Comun Săcuieu, Judeţul Cluj, unde se refugiase familia sa. Totodată, Curtea de apel a reţinut că familia reclamantului s-a refugiat din satul Vişag în localitatea Câmpia Turzii, Judeţul Cluj, revenind în localitatea de domiciliu (Vişag) în cursul lunii mai 1945.
A reţinut instanţa că reclamantul are calitatea de refugiat în sensul OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât s-a făcut dovada refugiului părinţilor săi şi nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu între părinţii săi refugiaţi şi copilul născut în refugiu.
Împotriva sentinţei civile nr. 376 din 11 aprilie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 304 C. proc. civ. şiinvocând dispoziţiile OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002. In esenţă, recurenta - pârâtă susţine că OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, prevede expres şi limitativ categoriile de persoane care beneficiază de drepturile compensatorii, iar reclamantul nu se încadrează în prevederile ordonanţei, întrucât nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu a părinţilor, care aparţinea Statului Român, astfel că nu a suferit persecuţii din motive etnice.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Cluj, în raport cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea va admite recursul pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Sunt neîntemeiate criticile din recurs referitoare la faptul că nu au calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, copiii născuţi în localitatea de refugiu a părinţilor.
În această privinţă, în mod constant în practica Instanţei Supreme s-a reţinut că, din interpretarea teleologică a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi reparatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, iar copiii născuţi în perioada de refugiu a părinţilor au suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia ca urmare a refugiului determinat de persecuţiile din motive etnice exercitate în localitatea de domiciliu.
Înalta Curte constată însă că sentinţa civilă recurată cuprinde motive contradictorii, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., şi este netemeinică şi nelegală în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele arătate în continuare.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel a reţinut expresis verbis că reclamantul s-a născut „în perioada în care părinţii s-au aflat în refugiu ... în localitatea Vişag" şi că „s-a dovedit situaţia de refugiaţi a părinţilor reclamantului" „din satul Vişag, comuna Săcuieu, judeţul Cluj în localitatea Câmpia Turzii, Judeţul Cluj".
Astfel, în primul rând, înalta Curte constată că sunt contradictorii şi nesusţinute prin probatoriul administrat aserţiunile instanţei de fond în sensul că, pe de o parte, reclamantul s-a născut în localitatea Vişag în care se refugiaseră părinţii săi, iar, pe de altă parte, că familia reclamantului s-a refugiat din localitatea Vişag în localitatea Câmpina Turzii. Or, este de necontestat faptul că locul naşterii reclamantului este localitatea Vişag, aşa cum rezultă din copiile actelor de stare civilă (filele 11-12 la dosarul de fond), în timp ce martorii N.G. şi T.G. (filele 14 - 16 la dosarul de fond) declară de reclamantul s-ar fi refugiat împreună cu părinţii din localitatea natală Vişag în localitatea Câmpia Turzii.
Astfel fiind, instanţa de fond, pentru a pronunţa o hotărâre temeinică şi legală, ar fi trebuit să lămurească aspectele susţinute în declaraţiile martorilor referitoare la refugiul familiei reclamantului din localitatea Vişag în localitatea Câmpia Turzii, precum şi aspectul referitor la locul de naştere al reclamantului.
Înalta Curte constată că este netemeinică aprecierea instanţei de fond în sensul că a fost probat refugiul părinţilor reclamantului din cauza persecuţiilor din motive etnice suferite în localitatea de domiciliu.
Sub acest aspect, se constată că instanţa şi-a format convingerea exclusiv pe baza declaraţiilor martorilor N.G. şi T.G. (filele 14-16 la dosarul de fond), care au fost date pentru a susţine refugiul reclamantului, iar nu al părinţilor săi. Instanţa ar fi putut proceda la audierea nemijlocită a martorilor şi la solicitarea depunerii de către aceştia a documentelor care probează calitatea lor de beneficiari ai prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Totodată, se constată că, exceptând declaraţiile martorilor, nici un înscris probator nu face dovada refugiului părinţilor, iar în înscrisul eliberat de Direcţia Judeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale (fila 10 la dosarul de fond) se menţionează că „Fam. P.I., N. şi I. - fiu" nu figurează în documentele deţinute de instituţie cu privire la perioada refugiului 1940 - 1945.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că este necesară suplimentarea probatoriului administrat sau, în lipsa unor acte oficiale, audierea nemijlocită de martori care dovedesc a avea calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a se lămuri în primul rând aspectele referitoare la refugiul părinţilor reclamantului şi, subsecvent, aspectele referitoare la naşterea reclamantului în localitatea din care s-a refugiat familia sa sau în localitatea în care se refugiaseră părinţii săi.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este nelegală şi netemeinică, urmând ca, în temeiul art. 313 C. proc. civ. cu referire la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, să admită recursul declarat de C.J.P. Cluj, să caseze sentinţa recurată şi să trimită cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe în vederea lămurii chestiunilor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 376 din 11 aprilie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3793/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3797/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
