ICCJ. Decizia nr. 4/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4/2008
Dosar nr. 4869/2/2006
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1571/2007 pronunţată la data de 7 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii Z.A.V., M.R., C.I., S.M., D.M., C.V., C.A.M., T.C., C.A., P.A.M., C.R., Z.A., P.C., B.A., A.I., I.L., G.Ş., G.R., F.S., D.C., S.A., A.V., N.D., P.A. şi D.R. în contradictoriu cu A.N.S., obiectul acesteia constituindu-l obligarea pârâtei la acordarea premiilor datorate în baza HG nr. 484/2003 şi O.M. nr. 86/2004 în cuantumul legal şi anume cel prevăzut în referatul de promovare aprobat, pentru rezultatele obţinute la Campionatul Mondial de Kempo desfăşurat în Elveţia în perioada 20 - 22 mai 2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima Instanţă a reţinut ca prin HG nr. 483/2003 şi Ordinul nr. 86 din 12 martie 2004, emis de Preşedintele A.N.S. este reglementată posibilitatea pârâtei de a acorda premii pentru performanţele deosebite obţinute în competiţii sportive, în funcţie de valoarea performanţei, de importanţa şi amploarea competiţiei, de aportul personal şi în limita bugetului aprobat, pentru sporturile neolimpice reprezentate de organizaţii sportive internaţionale, care nu sunt recunoscute de C.I.O., cuantumul acestora fiind de până la 40% din sumele prevăzute la art. 28 din HG nr. 484/2003.
Reţine Instanţa de Fond că faţă de dispoziţiile legale sus - menţionate sunt lipsite de temei legal susţinerile reclamanţilor în sensul că în sarcina pârâtei exista obligaţia legală de a acorda premii în cuantumul maxim prevăzut de lege, respectiv 40% din sumele prevăzute pentru sporturile neolimpice.
Cum normele cuprinse în art. 28 alin. (1) din HG nr. 483/2003 nu instituie în sarcina pârâtei nici obligaţia acordării premiilor şi nici obligaţia acordării lor în cuantum maxim de 40%, mai reţine Instanţa de Fond, Decizia atacată prin care s-au aprobat 50% din sumele propuse pentru sportivi şi 10% din sumele propuse pentru antrenori, astfel cum acestea au fost menţionate în referatul întocmit de F.R.A.M. şi în referatul D.P.S.S. din cadrul A.N.S., este emisă cu respectarea dispoziţiilor acestor norme şi ale Ordinului Preşedintelui A.N.S. nr. 86/2004.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „hotărârea Instanţei de Fond este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 28 alin. (1), art. 38, art. 40 şi art. 41 din HG nr. 484/2003, art. 2 - 5 din O.M. nr. 86/2004".
Astfel, precizează recurenţii, în motivele de recurs formulate, Instanţa de Fond a dat o interpretare greşită textelor de lege incidente în cauză, din coroborarea prevederilor art. 28 din HG nr. 484/2003 şi cele menţionate de art. 3 din Ordinul nr. 86 din 12 martie 2004 emis de A.N.S., rezultând principiile după care se stabilesc şi se plătesc premiile pentru performanţele sportive deosebite, principii ce au fost respectate în condiţiile în care au obţinut performanţele sportive remarcabile cerute de lege pentru a fi premiaţi la un Campionat mondial (au obţinut locul I pe naţiuni la medalii din 35 naţiuni participante).
În plus, arată recurenţii, referatul întocmit de F.R.A.M. îndeplineşte condiţiile de fond şi formă prevăzute de lege, acesta fiind aprobat la 11 august 2005 de către Preşedintele A.N.S., şi primind chiar avizul de control financiar preventiv, astfel că emiterea unei noi decizii (cea atacată) prin care s-a diminuat cuantumul acestor premii nu are la bază nici un factor obiectiv, aşa cum de altfel stabileşte şi raportul de expertiză efectuat în cauză.
Se solicită, admiterea recursului, modificarea hotărârii Instanţei de Fond şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Pârâta A.N.S., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii Instanţei de Fond ca fiind legală şi temeinică, textul legal incident în cauză reglementând doar posibilitatea legală pentru autorităţile administraţiei publice locale, nominalizate expres, de a acorda sportivilor, antrenorilor şi personalului salariat al structurilor sportive premii în lei sau obiecte, deci pârâtei nu îi incumbă obligaţia de a da aceste premii şi de a stabili un cuantum maxim de 40%.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de recurenţii - reclamanţi îl constituie obligarea A.N.S. de a le acorda premiile datorate în baza HG nr. 484/2003 şi a O.M. nr. 86/2004 în cuantumul maxim de 40% din sumele prevăzute în tabelul nr. 1 al HG nr. 484/2003, pentru rezultatele obţinute la Campionatul Mondial de Kempo desfăşurat în Elveţia în perioada 20 - 22 mai 2005.
Nemulţumirea acestora a fost determinată de faptul că Preşedintele A.N.S. a aprobat şi a dispus plata unor premii, stabilite într-un cuantum de 50% şi respectiv 10% din suma propusă iniţial prin referatul nr. 1807 din 15 iunie 2005 (se propusese un procent maxim de 40%), ultima propunere a D.P.S.S. din cadrul A.N.S. fiind cuprinsă în referatul întocmit ulterior, din 13 octombrie 2005.
Aşa cum corect a reţinut şi Instanţa de Fond, Decizia Preşedintelui A.N.S. de a aproba 50% din sumele propuse pentru sportivi şi 10% din sumele propuse pentru antrenori, sumele astfel aprobate fiind cuprinse într-un nou referat al D.P.S.S. din 13 octombrie 2005, a fost luată cu respectarea dispoziţiilor art. 28 din HG nr. 483/2003 şi ale Ordinului Preşedintelui A.N.S. nr. 86/2004.
Art. 28 alin. (1) din HG nr. 483/2003 astfel cum este enunţat şi în hotărârea Instanţei de Fond, reglementează posibilitatea legală pentru autorităţile administraţiei publice locale, dar şi pentru persoanele juridice de utilitate publică, în speţă A.N.S., de a acorda sportivilor, antrenorilor şi personalului salariat al structurilor sportive premii în lei sau obiecte, în funcţie de valoarea performanţei, de importanţa şi amploarea competiţiei, de aportul personal şi în limita bugetului aprobat, până la valoarea brută a sumelor prevăzute, în speţă pentru sporturile neolimpice de până la 40% din sumele prevăzute în tabelul nr. 1 al HG nr. 484/2003, acest procent fiind stabilit prin Ordinul nr. 86 din 12 martie 2004 al Preşedintelui A.N.S.
Aşa cum este formulat textul de lege, lasă să se înţeleagă că nici una dintre autorităţile administrative sau persoanele juridice de utilitate publică, nu are obligaţia, în primul rând, de a acorda aceste premii, iar în al doilea rând de a le stabili în cuantumul maxim de 40%, în cazul în care a fost aprobată acordarea lor.
Folosirea de către legiuitor, în cuprinsul textului de lege invocat, a sintagmei „până la …" conduce în mod indubitabil la concluzia că pârâta - intimata A.N.S. nu avea obligaţia de a acorda aceste premii la nivel maxim, dispoziţiile art. 28 din HG nr.484/2003 înscriindu-se în sfera normelor dispozitive permisive care nu impun, ci doar permit o anumită conduită a subiectelor de drept, lăsată la latitudinea acestora.
Este evident că Preşedintele A.N.S. prin Decizia luată, în stabilirea cuantumului sumelor acordate cu titlu de premii a avut în vedere valoarea performanţei, importanţa şi amploarea competiţiei, dar acestea nu sunt singurele criterii ce trebuie analizate, lor alăturându-li-se şi o altă condiţie, aceea a stabilirii sumelor în „limita bugetului aprobat".
Faptul că iniţial, Preşedintele A.N.S. a aprobat acordarea unui procent de 40% pentru premiere, sumele astfel calculate fiind menţionate în referatul din 15 iunie 2005 al D.P.S.S., nu-l poate obliga pe acesta la punerea în plată a sumelor stabilite, aşa cum susţin recurenţii - reclamanţi.
Norma permisivă din textul de lege enunţat, a dat posibilitatea acestuia de a reveni şi a stabili un alt cuantum al sumelor ce urmau a fi acordate cu titlu de premiere, bineînţeles în limitele prevăzute de text, de până la 40%.
Raportul de expertiză efectuat în cauză la cererea recurenţilor - reclamanţi, în cadrul judecării la Instanţa de Fond, nu prezintă relevanţă în cauză, obiectivul acestuia fiind doar calculul sumelor pe care aceştia le-ar fi avut de încasat în situaţia în care premierea s-ar fi realizat în cuantumul maxim de 40%.
Expertul nu este în măsură să aprecieze dacă diminuarea cuantumului acestor premii a avut la bază factori obiectivi sau nu.
Pentru considerentele expuse, având în vedere şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamanţi va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii Z.A., M.R., C.I., S.M., D.M., C.V., C.A.M., T.C., C.A., P.A.M., C.R., Z.A., P.C., B.A., A.I., I.L., G.Ş., G.R., F.S., D.C., S.A., A.V., N.D., P.A. şi D.R. împotriva sentinţei civile nr. 1571 din 7 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 38/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 40/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
