ICCJ. Decizia nr. 401/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.401/2008
Dosar nr.322/39/2007
Şedinţa publică din 1 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 94 din 1 iunie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios şi administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta S.H., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Botoşani, prin care solicita anularea Hotărârii acesteia nr. 1832 din 17 aprilie 2007 şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1940 - 1945.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada, în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 C. civ., a susţinerilor sale, potrivit cărora s-a născut la data de 7 martie 1941 pe teritoriul Germaniei, în localitatea Wiesengrund, în urma refugiului familiei sale, la data de 19 noiembrie 1940, din localitatea Pojorâta, judeţul Suceava, în lagărul din localitatea germană susmenţionată, existând riscul unor persecuţii pe motive etnice ale forţelor armate străine.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, reiterând argumentele invocate în faţa Instanţei de Fond.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 61 din acelaşi act normativ, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În lipsa unor acte oficiale, pentru obţinerea cărora nici nu a făcut dovada vreunui demers, în scopul dovedirii împrejurărilor invocate în susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei declaraţiile notariale ale martorilor K.W. şi S.L., din cuprinsul cărora rezultă că aceştia ştiu că reclamanta „s-a refugiat în luna octombrie anul 1945 din Germania, pe teritoriul României şi nu s-a mai reîntors pe teritoriul Germaniei".
Or, din declaraţiile celor doi martori nu rezultă nici refugiul din anul 1940, al familiei reclamantei din România în Germania, la care aceasta face referire în cuprinsul acţiunii, nici cauzele care au determinat pretinsul refugiu, situaţie faţă de care, raportat şi la prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 1 169 C. civ., în mod corect a reţinut Instanţa de Fond că reclamanta nu a făcut dovada susţinerilor sale.
Ceea ce rezultă, într-adevăr, din declaraţiile martorilor este că reclamanta s-ar fi refugiat, în luna octombrie a anului 1945, din Germania pe teritoriul României.
Acest fapt nu este, însă, de natură a determina recunoaşterea pentru reclamantă a calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, întrucât, aşa cum rezultă din acest act normativ, data limită a perioadei pentru care o persoană persecutată poate beneficia drepturile prevăzute este 6 martie 1945.
Cum data presupusului refugiu, menţionată în declaraţiile martorilor, se situează în cursul lunii octombrie 1945, fiind, deci, ulterioară datei limită prevăzute de lege, în mod corect a procedat Instanţa de Fond respingând acţiunea reclamantei de a-i fi recunoscută calitatea de refugiat pentru o perioadă al cărei moment de început s-ar situa în afara limitelor prevăzute de lege.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.H. împotriva sentinţei nr. 94 din 1 iunie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios şi administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 40/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 41/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
