ICCJ. Decizia nr. 4050/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4050/2008
Dosar nr. 317/33/200.
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.T. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Hotărârii nr. 22742 din 18 februarie 2008 prin care i s-a respins cererea pentru recunoaşterea calităţii de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, deşi a justificat cu acte faptul că s-a refugiat, cererea i-a fost respinsă.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 341 din 27 martie 2008 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 22742 din 18 februarie 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pe perioada 13 noiembrie 1943-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că esenţial în cauză este faptul că reclamantul a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu şi a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii forţate, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat de lege refugiaţilor, este nelegală.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut în esenţă că reclamantul nu are calitatea de refugiat, deoarece nu şi-a schimbat domiciliul fiind născut în localitatea de refugiu, din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii sale în această localitate.
A mai susţinut că Legea nr. 189/2000 prevede în mod expres şi limitativ categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, printre acestea neregăsindu-se situaţia reclamantului.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori, au fost strămutaţi din motive etnice, suportând astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Pe de altă parte, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999, a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Dovada îndeplinirii condiţiilor cerute de lege se face cu acte şi se completează prin orice mijloace de probă legale, conform prevederilor art. 61 din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată.
Astfel din declaraţiile martorei S.A.A. rezultă că în perioada 31 octombrie 1940-23 ianuarie 1945, familia reclamantului s-a refugiat din motive etnice, din localitatea Cluj Napoca în municipiul Deva, judeţul Hunedoara.
De asemenea, din interogatoriul administrat reclamantului de către instanţă, în temeiul art. 218 şi urm. C. proc. civ. rezultă că acesta s-a refugiat în toamna lui 1940 din Cluj în Deva, unde a locuit până în anul 1949 şi că s-a născut în refugiul părinţilor, la data de 23 noiembrie 1943.
Rezultă din cele de mai sus că reclamantul a făcut dovada refugiului şi prin urmare şi dovada faptului că a suferit prejudicii în urma refugierii forţate, astfel că, hotărârea pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, recursul urmând să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 341 din 27 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4048/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4051/2008. Contencios → |
|---|
