ICCJ. Decizia nr. 4051/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4051/2008
Dosar nr. 459/33/200.
Şedinţa publică din 12 noiembrie 200.
‚
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.I. a chemat în judecată C.J.P. Cluj solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 22633 din 11 februarie 2008, emisă de pârâtă în sensul obligării acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născut în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 384 din 17 aprilie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 22633 din 11 februarie 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia din urmă să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pe perioada 17 octombrie 1942-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2007.
Totodată, a obligat pârâta să achite reclamantului 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că ţinând cont de contextul general în care cetăţenii români au suferit prejudicii prin refugiere, pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor, refugiaţi împreună cu părinţii săi născuţi în refugiu, statul având îndatorirea de protecţie şi sprijin în mod egal tuturor cetăţenilor săi.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.
Recurenta a susţinut în esenţă că, reclamantul nu poate fi beneficiar al Legii nr. 189/2000, întrucât nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii, în această localitate. De asemenea a mai susţinut şi faptul că, reclamantul nu a suferit persecuţii etnice, fiind născut pe un teritoriu aparţinând Statului Român.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940–6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a Ordonanţei aprobată prin HG nr. 127/2000 în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din interpretarea prevederilor legii rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată din motive etnice.
Ceea ce reglementează legea este deci stabilirea, determinarea situaţiei de obligare a persoanei să-şi părăsească domiciliul de către regimul instaurat după septembrie 1940, din motive etnice, cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2000.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnie, prin persoană persecutată trebuie înţeles atât persoana care a suferit persecuţiile respective, în mod nemijlocit cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori, au fost strămutaţi din motive etnice şi au suportat astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
În cauză, din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că reclamantul s-a născut la data de 17 octombrie 1942 în localitatea Turda judeţul Cluj, deci în intervalul de timp prevăzut de lege, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 100 C. fam. şi art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora, pentru reclamantul minor era exclus un alt domiciliu decât cel al părinţilor săi.
Cum finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparaţii persoanelor care au suferit persecuţii din motive etnice, nu se poate susţine că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ persoanele născute în această perioadă, (cum este şi cazul reclamantului), care au suportat alături de părinţi lipsa folosinţei locuinţei şi a bunurilor din localitatea de domiciliu.
Faţă de cele ce preced, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 384 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul C.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4050/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4061/2008. Contencios → |
|---|
