ICCJ. Decizia nr. 4103/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4103/2008
Dosar nr. 5785/2/200.
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal , prin sentinţa civilă nr. 182 din 23 ianuarie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamanţii B.D., ş.a, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, având ca obiect plata primei de concediu aferentă anilor 2004-2006 şi a sporului de fidelitate aferent anului 2005, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Instanţa a respins totodată, cererea de chemare în garanţie a Ministerul Economiei şi Finanţelor precum şi cererea privind acordarea de daune interese.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003, la plecarea în concediul de odihnă, poliţistul are dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna precedentă, iar în conformitate cu art. 6 din acelaşi act normativ, şi la plata unui spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin Ordin al Ministrului de Interne.
Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că măsura suspendării acestor dispoziţii legale are ca efect numai amânarea aplicării acestora, odată cu expirarea duratei de suspendare a dispoziţiilor legale susmenţionate devenind executorii.
S-a reţinut totodată că suspendarea acestor drepturi contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţia României, reclamanţii fiind discriminaţi faţă de celelalte categorii de personal încadrate în muncă, precum şi dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din legea fundamentală, normele respective suspendând retroactiv un drept câştigat sub imperiul OG nr. 38/2003.
S-a apreciat totodată, că nu este întemeiată cererea de chemare în garanţie a Ministerul Economiei şi Finanţelor, atâta vreme cât între părţi nu există vreun raport legal sau convenţional de garanţie cu privire la sumele solicitate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs Ministerul Economiei şi Finanţelor invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu motivarea că raportul de muncă, în baza căruia s-au acordat drepturile salariale solicitate, sunt între reclamanţi şi instituţia în care aceştia îşi desfăşoară activitatea, aceasta din urmă având obligaţia în calitate de ordonator principal de credite, şi în conformitate cu OUG nr. 146/2007, de a lua măsurile ce se impun, în vederea aplicării acestei măsuri; s-au invocat în acest sens şi dispoziţiile OUG nr. 22/2002 care impun ordonatorilor principali de credite obligaţia de a depune diligenţele necesare în vederea virării creditelor bugetare, pentru asigurarea, în bugetele proprii ale instituţiilor subordonate, a creditelor necesare plăţii sumelor la care au fost obligaţi prin titluri executorii.
Recurentul a invocat în recursul său şi practica Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, în mod constant, s-a pronunţat în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie a pârâtului, care nu a fost parte la semnarea contractului colectiv de muncă sau individual de muncă.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, instanţa de fond s-a pronunţat fără a reţine lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerul Economiei şi Finanţelor , între acesta şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, neexistând identitate, în lipsa unor raporturi de serviciu, între această autoritate şi reclamanţi. Or, numai existenţa unor astfel de raporturi juridice poate justifica legitimarea procesuală pasivă, în cauză, a unei autorităţi sau instituţii publice, având în vedere că drepturile solicitate de reclamanţi sunt de natură salarială.
Pentru acest motiv, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va di admis recursul şi se va modifica, în parte, sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor faţă de pârâtul-chemat în garanţie, Ministerul Economiei şi Finanţelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 182 din 23 ianuarie 2008 a Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal .
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor şi respinge cererea faţă de acesta.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 4102/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4104/2008. Contencios → |
|---|
