ICCJ. Decizia nr. 4318/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4318/2008
Dosar nr. 6768/2/200.
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 septembrie 2007, reclamanţii HGD., ş.a., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vâlcea, Ministerul Economiei şi Finanţelor, obligarea pârâţilor la plata drepturilor băneşti reprezentând sporul de 30-40% din indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru perioada 2003 şi până în prezent, în raport cu intervalul de timp lucrat efectiv de către fiecare reclamant şi dobânda legală pentru aceste sume, conform OG nr. 9/2000, obligarea pârâţilor la anularea situaţiei create prin discriminare, prin plata pentru viitor a drepturilor băneşti solicitate, obligarea Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile băneşti necesare achitării sumelor menţionate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au calitatea de poliţişti, fiind angajaţi ai Ministerului Internelor şi Reformei Administrative în temeiulprevederilor Legii nr. 360/2002 şi al OG nr. 38/2002.
Au susţinut că, angajaţi, de asemenea ai Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, ofiţeri de poliţie judiciară, colegi ai reclamanţilor, au fost detaşaţi laD.N.A., având aceleaşi atribuţii cu reclamanţii, însă fiind salarizaţi diferit faţă de aceştia, mai mult.
S-a mai arătat că dosarele cercetate de reclamanţi nu diferă de cele cercetate de către poliţiştiiD.N.A. sub aspectul complexităţii, ba chiar unele infracţiuni au un grad de pericol social mai ridicat, astfel încât o salarizare diferită îi dezavantajează prin aplicarea unor norme discriminatorii privind salarizarea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea pronunţată în Şedinţa publică din 13 mai 2008 în dosarul nr. 6768/2/2007 a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 1529/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi cu obiectul pricinii ce formează obiectul dosarului nr. 1529/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, respectiv soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei C.N.C.D.
Împotriva sus menţionatei încheieri au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii.
Recurenţii au susţinut, în esenţă, că prima instanţă a suspendat în mod greşit judecata, până la soluţionarea dosarului nr. 1529/2/2008; având în vedere că, în acea cauză, nici unul dintre ei nu a fost citat şi hotărârea respectivă nu le este opozabilă.
Recursul se va admite în sensul şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, în paralel cu prezenta cauză, intimatul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 219 din 16 august 2007 a C.N.C.D., invocată de către recurenţii reclamanţi în sprijinul acţiunii lor, contestaţie ce formează obiectul dosarului nr. 1529/2/2008 aflat spre soluţionarepe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
În această din urmă cauză, recurenţii reclamanţi din prezenta pricină nu au fost parte şi, oricum, dosarul respectiv a fost soluţionat în primă instanţă.
Potrivit prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „Instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".
Având în vedere că prezenta cauză nu este condiţionată de stabilirea existenţei vreunui drept al reclamanţilor,care să facă obiectul dosarului nr. 1529/2/2008, aceştia nefiind părţi în respectiva pricină, în mod eronat instanţa fond a suspendat judecata în speţă până la soluţionarea irevocabilă a sus menţionatului dosar.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza şi art. 313 teza 1 C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa încheierea atacată şi se va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii HGN.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 18581/2008 Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4319/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
