ICCJ. Decizia nr. 4319/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4319/2008
Dosar nr. 7557/2/2007
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 500/2008, pronunţată la data de 19 februarie 2008, Curte de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.P. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, A.N.P.H., acţiunea având ca obiect anularea actului administrativ nr. 5721/D.G.O.I/2007 emis de pârât prin care i s-a respins cererea de eliberare a unei adeverinţe în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi obligarea pârâtului la daune morale şi materiale în cuantum de 30.000 lei
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamantul în calitate de asistent maternal profesionist a făcut dovada că îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 448/2006, coroborate cu art. 17 din HG nr. 268/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap pentru obţinerea adeverinţei solicitate.
Reţine instanţa de fond ca, contractul individual de muncă, încheiat între reclamant şi angajator D.G.A.S.P.C. Călăraşi pe perioadă determinată, valabil potrivit atestatului nr. 9 din 27 aprilie 2006 până la 27 aprilie 2009, este permisiv în sensul obţinerii dreptului de a beneficia de un credit a cărei dobândă se suportă de la bugetul de stat prin bugetul A.N.P.H, aşa încât refuzul pârâtului de a-i elibera reclamantului adeverinţa în temeiul art. 17 alin. (2) din HG nr. 268/2007 cu trimitere la legea cadru, este nejustificat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs ambele părţi din dosar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, instanţa fondului interpretând greşit dispoziţiile legale aplicabile în materie.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, A.N.P.H., prin motivele de recurs formulate arată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca asistentul maternal îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 448/2006 şi poate beneficia de credit cu o dobândă ce se suportă de la bugetul de stat, pentru că potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi drepturile copilului, plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă în condiţiile legii, după caz, la o persoană fizică sau familie, un asistent maternal, un serviciu de tip rezidenţial, astfel încât asistentul maternal profesionist nu beneficiază de aplicarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea persoanelor cu handicap, republicată.
Recurentul-reclamant C.P. critică sentinţa pentru nelegalitate, arătând că deşi prin acţiunea introductivă a solicitat şi obligarea pârâtului la daune morale şi materiale în cuantum de 30.000 lei, cu privire la acest capăt de cerere instanţa a omis a se pronunţa, astfel că a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei cu trimiterea cauzei pentru soluţionare la aceeaşi instanţă.
Analizând mai întâi, recursul formulat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, A.N.P.H., prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că acesta este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Articolul 27 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 modificată privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, prevede următoarele: "Peroanele adulte cu handicap grav şi accentuat pot beneficia de credit a cărui dobândă se suportă din bugetul de stat, prin bugetul A.N.P.H., pentru achiziţionarea unui singur mijloc de transport şi pentru adaptarea unei locuinţe conform nevoilor individuale de acces, cu condiţia plăţii la scadenţă a ratelor creditului".
Alin. (2) al aceluiaşi text de lege, menţionează: „Beneficiază de prevederile alin. (1) şi familie sau persoana care are în îngrijire cel puţin un copil cu handicap grav ori accentuat".
Contractul individual de muncă încheiat între D.G.A.S.P.C. Călăraşi şi reclamant, acesta din urmă posedând atestat de asistent maternal profesionist, este un contract pe durată determinată, valabil în perioada 26 septembrie 2006 şi 27 aprilie 2009, prevederile acestuia completându-se cu dispoziţiile Legii nr. 53/2003 C. muncii, recurentul-reclamant având deci calitatea de salariat în raport cu angajatul.
Conform art. 1 din Hotărârea nr. 679/2003 privind condiţiile de obţinere a atestatului, procedurilor de atestare şi statutul atestatului maternal profesionist, asistentul maternal este persoana fizică, atestată în condiţiile legii, care asigură, prin activitatea pe care o desfăşoară la domiciliul său, creşterea, îngrijirea şi educarea, necesare dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi primeşte în plasament.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Hotărârea mai sus menţionată, asistentul maternal îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, (contract existent între părţi), cu caracter special, specific protecţiei copilului şi care se încheie pe perioada determinată de 3 ani.
În conformitatea cu dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi drepturile copilului, plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie socială, având caracter temporar, care poate fi dispusă în condiţiile legii, după caz, la o persoană fizică sau familie, un asistent maternal, un serviciu de tip rezidenţial.
Aşadar, având în vedere statutul asistentului maternal profesionist, cum este cazul recurentului-reclamant C.P., activitatea acestuia desfăşurându-se pe baza unui contract individual de muncă încheiat cu angajatorul pe durata determinantă şi având un caracter special, specific protecţiei copilului, apare întemeiată susţinerea recurentului Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, A.N.P.H., în sensul că asistentul maternal profesionist nu beneficiază de aplicarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea persoanelor cu handicap republicată.
Aceleaşi raţiuni au fost avute în vedere de legiuitor şi prin reglementarea din art. 12 din Legea nr. 448/2006, care în alin. (3) exclude asistentul maternal de la beneficiul drepturilor [altele de cât cele din art. 25 alin. (2) şi (3) din lege] prevăzute în alin. (1) şi (2) ale art. 12.
În mod cert de prevederile acestui text de lege beneficiază familia sau persoana care are în îngrijire permanentă , cel puţin un copil cu handicap grav ori accentuat, situaţie în care nu se regăseşte reclamantul C.P., care are statut de asistent maternal profesionist.
Aşadar, refuzul pârâtului de a elibera o adeverinţă necesară obţinerii unui credit a cărui dobândă să fie suportată din bugetul de stat prin bugetul Autorităţii Naţionale pentru Persoane cu Handicap, este unul justificat, contrar celor reţinute de instanţa de fond care a interpretat greşit textele de lege incidente în cauză.
Pe cale de consecinţă, recursul formulat de Z.N.P.H., urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., iar sentinţa instanţei de fond modificată în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantul C.P.
Faţă de soluţia de admitere a recursului autorităţii pârâte, recursul declarat de reclamant nu poate primi altă rezolvare decât aceea de respingere ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.P.H. împotriva sentinţei civile nr. 500 din 19 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de reclamantul C.P., împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2008
| ← ICCJ. Decizia nr. 4318/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4320/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
