ICCJ. Decizia nr. 443/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 443/2008

Dosar nr. 2988/2/2007

Şedinţa publică din 6 februarie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2988/2/2007 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii R.B., C.R.V., D.F., I.F., I.C.L., N.A.C., P.N., P.I., P.L.I., P.F.M., R.B., R.I., Ş.E., T.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A., I.G.P.R., I.G.P.F. şi D.G.P.M.B. obligarea acestora la plata sporului de fidelitate pe anul 2005, actualizat cu rata inflaţiei, spor de fidelitate cuvenit din 1 ianuarie 2004 în baza dispoziţiilor art. 6 din OG nr. 38/2003.

În motivarea acţiunii reclamanţii, în calitate de poliţişti arată că în baza art. 6 din OG 38/2003 au dreptul la un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază în condiţii stabilite prin ordin al ministrului de interne, iar aplicarea acestei dispoziţii legale a fost nelegal suspendată în anul 2005 prin art. 2 alin. (1) din OUG nr. 118/2004, fiind îngrădit acest drept al reclamanţilor contrar dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.

La dosar pârâţii au formulat întâmpinare în care au solicitat atât respingerea acţiunii ca neîntemeiată apreciindu-se că sporul de fidelitate nu s-a mai acordat pe anul 2005 deoarece s-a dispus suspendarea executării acestei dispoziţii.

Pârâtul M.I.R.A. a formulat cerere de chemare în garanţie pe M.E.F.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1895 din 28 iunie 2007 a admis acţiunea formulată de R.B., D.E., I.C.L., C.R.V., P.L.I., P.F.M., N.A.C., B.G.I., I.F., T.I., P.N., P.I., R.I., Ş.E. a obligat pârâţii la plata către reclamanţi a sporului de fidelitate pentru anul 2005 actualizat cu rata inflaţiei la data plăţii.

A respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie a M.E.F.

Pentru a hotărî astfel prima Instanţă a reţinut că reclamanţii, în calitate de poliţişti angajaţi în cadrul pârâţilor, au dreptul potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003 începând cu data de 1 ianuarie 2004 la un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.

Acest drept deşi a fost suspendat începând cu anul 2005 prin OUG nr. 118/2004, prin suspendare nu se poate înlătura existenţa dreptului întrucât acest lucru ar fi contrar dispoziţiilor art. 53 din Constituţia României.

Prin încheierea pronunţată la data de 4 octombrie 2007 la cererea chematului în garanţie M.E.F. a fost lămurit dispozitivul hotărârii, în sensul că acţiunea reclamanţilor a fost admisă în contradictoriu doar cu M.I.R.A., I.G.P.R., I.G.P.F. şi D.G.P.M.B. nu şi cu chematul în garanţie M.E.F.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs I.G.P.F. criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

Recurentul a susţinut în esenţă următoarele:

Dreptul la sporul de fidelitate a fost suspendat prin OUG nr. 118/2004, suspendare intervenită în conformitate cu dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Raţiunea legiuitorului, arată recurentul, a fost aceea că dispoziţiile art. 57 din OG nr. 38/2003 instituie condiţia potrivit căreia „acordarea drepturilor băneşti reglementate prin această ordonanţă se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, or neexistând fondurile necesare care să fie alocate ordonatorilor principali de credite pentru plata primelor de concediu, legiuitorul a procedat la suspendarea aplicării normelor care instituie acest drept".

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţiile art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, în aplicarea cărora a fost emis Ordinul ministrului de interne nr. 132/2004, a fost consacrat dreptul poliţiştilor la un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.

Este adevărat că acordarea acestui drept, instituită prin prevederile legale susmenţionate, a fost suspendată, pentru anul 2005, prin OUG nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului M.A.I., însă, aşa cum corect a reţinut şi Instanţa de Fond, suspendarea nu echivalează cu eliminarea dreptului, atâta vreme cât nu există nici o dispoziţie legală prin care să fi fost înlăturată existenta acestuia.

Nu se poate considera, deci, că suspendarea dreptului în perioada respectivă echivalează cu inexistenţa sa în cadrul aceleiaşi perioade, întrucât s-ar încălca principiul constituţional ce garantează realizarea drepturilor acordate.

Un astfel de drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exerciţiul său a fost suspendat, întrucât s-ar ajunge la situaţia, inadmisibilă, potrivit căreia un drept prevăzut de lege să fie lipsit de conţinut, printr-o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, îngrădire care ar contraveni atât art. 53 din Constituţia României revizuită (art. 49 din Constituţia anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exerciţiul unui drept, cât şi reglementărilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la C.A.D.O.L.F.

Or, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate, în spiritul şi litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendinţe de reglementare a unor situaţii juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicaţi de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente Curtea constată că Instanţa de Fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, urmând, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de I.G.P.F. împotriva sentinţei civile nr. 1895 din 28 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2008.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 443/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs