ICCJ. Decizia nr. 4508/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4508/2008
Dosar nr. 5370/2/200.
Şedinţa publică din 4 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii A.V., H.D., ş.a., au chemat în judecată C.N.A.S., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia la plata drepturilor reprezentând spor de mobilitate în procent de 25% din salariul de bază lunar şi spor de confidenţialitate în cuantumul de 25% din salariul de bază lunar, începând cu data înscrierii în Colegiul Consilierilor Juridici Bucureşti, corespunzător perioadei în care reclamanţii au fost salariaţi ai pârâtei, sume actualizate la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt funcţionari publici numiţi în funcţia de consilieri juridici în cadrul Direcţiei Juridic şi Contencios din cadrul instituţiei pârâte.
Au mai arătat că profesia de consilier juridic se exercită conform prevederilor Legii nr. 514/2003 şi prevederilor statutului profesiei de consilier juridic, iar în conformitate cu art. 60 alin. (2) din statut, pe lângă remuneraţia de bază, consilierul juridic, are dreptul la prestaţii suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate, în temeiul art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2780 din 7 noiembrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamanţi, obligând pârâta să plătească acestora drepturile băneşti constând în spor de mobilitate şi de confidenţialitate în cuantum de 25% din salariul de bază şi sporul de confidenţialitate în cuantum de 25% din salariul de bază lunar, începând cu data înscrierii în Colegiul Consilierilor juridici Bucureşti, corespunzător perioadei în care sunt salariaţii pârâtei, sume actualizate la data plăţii efective conform anexei la cererea de chemare în judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că potrivit principiului egalităţii de şanse reglementat de art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii nu există nici o raţiune prin care funcţionarii publici, consilieri juridici, să fie exceptaţi de la aplicarea dispoziţiilor arătate, atâta timp cât celorlalte categorii de funcţionari publici le sunt aplicabile.
S-a mai reţinut că dacă legiuitorul ar fi dorit ca funcţionarul public, consilier juridic, să nu beneficieze de prevederile Legii nr. 514/2003, ar fi prevăzut acest lucru în mod expres.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs C.N.A.S.
Recurenta a susţinut că interpretarea instanţei de fond că neprevederea în bugetul C.N.A.S. la capitolul „cheltuieli de personal" a sumelor pentru sporul de mobilitate şi spor de confidenţialitate nu poate reprezenta un motiv pentru neplata acestor drepturi este incorectă, deoarece pentru angajarea unor cheltuieli salariale la nivelul C.N.A.S. era necesar să existe prevederi bugetare în acest sens.
Mai înainte însă de a trece la analiza motivelor de recurs, urmează a se constata că excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-reclamanţi este neîntemeiată.
Într-adevăr, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
Pe de altă parte dispoziţiile art. 3041 prevăd că „recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel (aşa cum este cazul hotărârilor date în contencios administrativ) nu este limitat la motivele de casare, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Înalta Curte, analizând recursul formulat de recurenţi, în raport de criticile aduse sentinţei recurate, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Reclamanţii au solicitat prin acţiunea cu care au investit instanţa, obligarea C.N.P.A.S. să le acorde sporul de mobilitate şi confidenţialitate în cuantum de 25 % din salariul de încadrare.
Nu poate fi vorba în cauză despre o aplicare greşită a legii, întrucât profesia de consilier juridic se exercită de către reclamanţi în baza unui raport de serviciu în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 republicată, aceştia fiind funcţionari publici şi nu persoane ce au încheiat un contract individual de muncă cu intimata-pârâtă.
Prin urmare, consilierilor juridici numiţi în funcţie, în privinţa drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din raporturile de serviciu, le sunt aplicabile atât norma generală, reprezentată de Legea nr. 188/1999, republicată, cât şi dispoziţiile speciale conţinute în Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006.
Astfel, în art. 6 din Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006, se subliniază: "consilierii juridici au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, potrivit statutului profesional şi reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă.".
Rezultă din aceste prevederi că însuşi legiuitorul face distincţie între cele două categorii de consilieri juridici, sub aspectul statutului acestora, cu consecinţe în ceea ce priveşte sfera şi conţinutul drepturilor şi obligaţiilor ce le revin.
Totodată, este de observat că, prin art. 60 alin. (1) din Statutul profesiei de consilier juridic, se statuează că pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remuneraţie de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic având statut de salariat sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcţie.
Mai mult, dispoziţiile exprese referitoare la negocierea prestaţiilor suplimentare, cu privire la alin. (2) al aceluiaşi articol, îi vizează exclusiv pe consilierii juridici având statut de angajaţi în baza unor contracte individuale de muncă, susceptibile de negocierea unor clauze suplimentare, cum ar fi clauza de mobilitate şi cea de confidenţialitate.
De altfel, asemenea clauze specifice sunt prevăzute numai în Codul muncii, iar nu şi în dreptul comun aplicabil funcţionarilor publici.
Deci, în privinţa drepturilor salariale ale funcţionarilor publici este exclusă stabilirea acestora prin negociere, întrucât ele nu pot fi determinate decât în conformitate cu dispoziţiile legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcţionarii publici, mai ales că sporurile cuvenite funcţionarilor publici nu pot fi altele decât cele prevăzute de legislaţia specifică acestei categorii.
De aceea, negocierea unor astfel de clauze apare inadmisibilă pentru categoria consilierilor juridici cu statut de funcţionar public, iar o interpretare contrară ar echivala cu o nesocotire a regulilor ce guvernează raportul dintre norma generală şi cea specială şi aplicarea acesteia din urmă în afara limitelor permise de legea-cadru.
Aşadar, consilierii juridici cu statut de funcţionari publici nu pot negocia clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate în condiţiile prevăzute de art. 60 alin. (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, raportate la dispoziţiile art. 25 şi art. 26 C. muncii, însă pot beneficia, în condiţiile prevăzute de actele normative aplicabile funcţionarilor publici şi legislaţiei specifice autorităţii sau instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea, de sporurile de salarizare specifice funcţionarilor publici.
În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 78 din 5 noiembrie 2007 a Secţiilor Unite.
Invocarea practicii judiciare şi a discriminării între funcţionarii publici precum şi a principiului egalităţii în drepturi nu pot fi reţinute întrucât, pe de o parte, practica judiciară a celorlalte instanţe de acelaşi grad sau grade inferioare nu constituie izvor de drept, iar fiecare hotărâre judecătorească se pronunţă în raport de fiecare caz în parte dedus judecăţii. pe de altă parte, nu se încalcă nici principiul egalităţii în drepturi şi nici nu există o discriminare între funcţionarii publici, întrucât această categorie profesională poate beneficia de sporuri salariale în condiţiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcţionarilor publici şi de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, în fiecare caz în parte.
Avându-se în vedere considerentele expuse, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind fondat, urmând să-l admită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-reclamanţi.
Admite recursul declarat de C.N.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 2780 din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în tot, în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4507/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4513/2008. Contencios → |
|---|
