ICCJ. Decizia nr. 4492/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4492/2008
Dosar nr. 386/59/200.
Şedinţa publică din 3 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 24 aprilie 2008, reclamanta S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Timiş, anularea hotărârii nr. 10366 din 3 aprilie 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, mama sa B.N. născută în localitatea Curt Bunar, judeţul Durostor – Bulgaria a fost strămutată în anul 1941, în calitate de etnic român în România, localitatea Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea. Recurenta s-a născut la data de 23 decembrie 1943, în timpul strămutări mamei sale.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 135 din 20 mai 2008 a admis acţiunea formulată de reclamanta S.A. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Timiş. A anulat hotărârea nr. 10.366 din 3 aprilie 2008 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să elibereze pe seama reclamantei o nouă decizie, prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanta a avut domiciliul imediat după naştere la părinţii săi, deci domiciliul de persoană strămutată, în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile acestui act normativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.J.P. Timiş, criticând-o în temeiul art. 312 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, reclamanta nu a făcut dovada calităţii de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, întrucât s-a născut la data de 23 decembrie 1943, în localitatea Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea, iar mama reclamantei – B.N. a fost strămutată din localitatea Curt – Bunar, judeţul Durostor în luna septembrie 1940.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu critica formulată în recurs, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat că, reclamanta S.A. fiica N.B., s-a născut la data de 23 decembrie 1943 în localitatea Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea unde mama sa fusese strămutată din luna septembrie 1941 din Bulgaria, Curt Bunar, Durostor (dosar de fond filele 11-12).
Potrivit prevederilor art. l din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana-cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că, reclamanta care s-a născut ulterior datei la care mama sa a fost strămutată din localitatea de domiciliu, Curt – Bunar - Durostor - Bulgaria a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului / strămutării a suferit în mod direct, toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Prevederile legale referitoare la stabilirea filiaţiei la care se face referire în motivarea recursului nu au nici o legătură cu dispoziţiile legale incidente cauzei. În speţă se pun în discuţie drepturile personale ale copilului născut în timp ce părinţii săi se aflau în refugiu sau erau strămutaţi, iar nu calitatea nou născutului de succesor legal al părinţilor, reglementată de Codul civil, Cartea III, art. 650 şi urm.
In consecinţă, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmează să fie respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Timiş împotriva sentinţei civile nr. 135 din 20 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4491/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4507/2008. Contencios → |
|---|
