ICCJ. Decizia nr. 450/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.450/2008
Dosar nr. 322/57/2007
Şedinţa publică din 6 februarie 2008
Asupra recursului de fata.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la 06 martie 2007, reclamanta SC M. SA Simeria a solicitat anularea pct. 3 şi 10 din nota de control din 21 iunie 2006 întocmită de pârâtul M.A.P.D.R. şi exonerarea sa de obligaţia de restituire a sumelor reprezentând subvenţii acordate în anul 2005 în temeiul HG nr. 64/2005 şi despăgubiri acordate conform Legii nr. 381/2002.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu datorează sumele stabilite în actul de control contestat, întrucât cererile sale pentru achitarea subvenţiilor au fost depuse spre verificare la D.A.D.R. Hunedoara însoţite de actele justificative potrivit art. 15 alin. (1) din HG nr. 64/2005, iar pretinsele erori sesizate de organul de control în legătură cu suma de 30.098,25 lei acordată cu titlul de despăgubiri nu pot fi imputate producătorului agricol, atâta vreme cât acesta şi-a îndeplinit toate obligaţiile legale.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare şi a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivând că nota de control nu este un act administrativ de sine stătător şi nu produce efecte juridice, fiind doar o operaţiune administrativă, pregătitoare pentru emiterea actelor administrative.
Prin sentinţa nr. 20/ CA din 1 iunie 2007, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admis acţiunea şi a anulat nota din 21 iunie 2006 întocmită de Corpul de control al M.A.P.D.R. numai cu privire la obligarea reclamantei de restituire a sumei de 5.146,60 lei reprezentând subvenţii acordate în anul 2005 în temeiul HG nr. 64/2005 şi a sumei de 30.098,25 lei reprezentând despăgubiri acordate în baza Legii nr. 381/2002.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă, cu motivarea că nota de control nu se limitează doar la constatarea unor situaţii de fapt, ci a propus măsuri concrete care au fost duse la îndeplinire, producând astfel efecte juridice.
Pe fondul cauzei, Instanţa de Fond a reţinut că reclamanta a fost nelegal obligată să restituie subvenţiile acordate, deşi a îndeplinit toate condiţiile prevăzute în HG nr. 64/2005, pentru a beneficia de sprijinul financiar de la buget, nefiind în situaţia prezentării unor date nereale, cum eronat a constatat organul de control.
Instanţa de Fond a reţinut că reclamanta nu are obligaţia să restituie nici despăgubirile acordate în temeiul Legii nr. 381/2002, întrucât au fost respectate prevederile acestei legi în privinţa evaluării şi constatării pagubelor produse de calamităţi naturale culturilor agricole.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., solicitând ca în baza art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii.
În primul motiv de recurs a fost criticată soluţia de respingere a excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii şi s-a arătat că nota de control contestată nu este un act administrativ de sine stătător, ci doar o operaţiune administrativă, pentru că nu produce efecte juridice şi a fost urmată de acte administrative pentru a fi pusă în aplicare.
Cea de-a doua critică din recurs vizează fondul pricinii şi s-a susţinut că a fost greşit admisă acţiunea reclamantei, întrucât aceasta datorează sumele stabilite prin nota de control în condiţiile în care nu au fost depuse toate actele prevăzute de HG nr. 64/2005 pentru acordarea de subvenţii şi nu au fost respectate prevederile art. 8 din Legea nr. 38/2002 cu privire la procedura de constatare a pagubelor în caz de calamităţi naturale în agricultură.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Instanţa de Fond a soluţionat greşit excepţia invocată de ministerul pârât privind inadmisibilitatea acţiunii în raport de actul administrativ a cărui anularea s-a solicitat.
Nota de control din 21 iunie 2006 întocmită de Corpul de control al M.A.P.D.R. nu reprezintă un act administrativ de autoritate care produce efecte juridice, astfel încât nu poate face obiectul controlului de legalitate pe calea unei acţiuni în baza Legii nr. 554/2004, separat de Decizia finală pentru emiterea căreia a fost întocmit.
Instanţa de Fond a calificat greşit actul juridic dedus judecăţii şi nu a avut în vedere că nota contestată cuprinde doar constatarea situaţiei de fapt şi propunerile înaintate directorului executiv al D.A.D.R. Hunedoara pentru emiterea dispoziţiilor de recuperare a sumelor acordate necuvenit mai multor beneficiari, printre care şi intimata - reclamantă.
În consecinţă, nota de control contestată prin acţiune reprezintă un act administrativ pregătitor pentru dispoziţia de recuperare a debitelor, ca act final producător de efecte juridice.
Întrucât nota respectivă nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, Instanţa de Fond a considerat greşit că este admisibilă acţiunea în anulare care nu a fost formulată în condiţiile art. 18 alin. (2) din aceeaşi lege, respectiv împotriva deciziei finale de recuperare a debitului.
Pentru considerentele expuse şi faţă de care nu se mai impune examinarea criticii formulate pe fondul pricinii, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi în fond, va respinge acţiunea formulată de reclamanta SC M. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M.A.D.R. împotriva sentinţei civile nr. 20/ CA din 1 iunie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi în fond respinge acţiunea reclamantei SC M. SA.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 448/2008. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 466/2008. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
