ICCJ. Decizia nr. 466/2008. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 466/2008
Dosar nr. 2810/2/2007
Şedinţa publică din 7 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă reclamantul S.Ş. a chemat în judecată pârâtul M.S.P. - prin reprezentant G.E.N. şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat ministrul sănătăţii:
- să emită de îndată actele normative adiacente Legii nr. 448/2006,coroborată cu O.U. nr. 14/2007 şi să prezinte spre aprobare Guvernului proiectele ce trebuie aprobate de acesta în domeniu;
- să fie obligat la plata unei penalităţi de 10.000 lei în favoarea Bugetului de Stat, pentru încălcarea cu vinovăţie a obligaţiilor de serviciu şi obligarea la plata unei penalităţi de 2 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap a fost modificată şi completată prin OUG nr. 14/2007 fiind necesar ca Guvernul şi ministerele să elaboreze şi să aprobe acte conexe pentru funcţionarea legii, responsabilitatea revenindu-i ministrului sănătăţii publice G.E.N.
Prin întâmpinarea formulată M.S.P. a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 1803 din 25 iunie 2007 Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile invocate de pârât şi a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie Instanţa de Fond a reţinut faptul că excepţia lipsei plângerii prealabile nu este întemeiată întrucât s-a făcut dovada faptului că a fost formulată plângere prealabilă care a fost transmisă prin poşta electronică (e-mail nr. 52/2003 din 19 februarie 2007).
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active Instanţa a reţinut faptul că reclamantul, care prezintă un handicap gradul 1, justifică un interes în promovarea acţiunii şi în cunoaşterea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, Instanţa a reţinut faptul că nu este numai obligaţia ministerului pârât de a emite ordinele de aplicare a legii, astfel încât nu poate fi obligat acest minister la emiterea ordinului. De asemenea, s-a reţinut faptul că pentru celelalte acte adiacente Legii nr. 448/2006, reclamantul ar fi trebuit să formuleze plângere prealabilă şi ar fi trebuit să fie introduse în cauză şi instituţiile competente.
Instanţa de Fond a reţinut ca neîntemeiate pretenţiile băneşti cerute de reclamant având în vedere faptul că a fost respins capătul principal al acţiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.Ş.
Recurentul a subliniat că nu înţelege să indice textele legale pe care îşi întemeiază recursul, apreciind că în opinia sa litigiul declanşat va ajunge în mod obligatoriu la C.E.D.O. şi că fondul cauzei este caduc faţă de modificarea adusă art. 84 alin. (5) din OUG nr. 14/2007 prin pct. 10 din Legea nr. 275/2007, conform căreia data până la care se vor stabili criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se va face încadrarea în grad de handicap, prin ordin comun al ministrului sănătăţii publice şi al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, la propunerea A.N.P.H.
Imputându-se judecătorului fondului lipsa de rol activ atâta vreme cât nu a luat nici o măsură pentru chemarea în judecată a M.M.F.E.Ş., în condiţiile în care sunt lezate astfel cele peste 500.000 persoane cu handicap interesate în emiterea Ordinului comun mai sus menţionat, s-a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare unei alte Curţi de Apel.
Examinând cauza prin prisma aspectelor enunţate în cererea de recurs, dar şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinţei atacate.
Este neîntemeiată critica privitoare la încălcarea de către judecătorul fondului a dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., rolul activ neputând fi valorificat decât în limitele legii, mai exact în condiţiile în care şi părţile îşi respectă îndatoririle prevăzute de alin. (1) al art. 129 C. proc. civ. în sensul exercitării drepturilor procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1) din acelaşi cod şi al probării pretenţiilor/ apărărilor făcute.
În considerentele sentinţei se arată că în respectarea principiului disponibilităţii Instanţa nu se poate pronunţa decât asupra a ceea ce s-a cerut, ori în cauză reclamantul nu a înţeles să cheme în judecată şi M.F.E.Ş. (fost M.M.S.S.F.) în vederea satisfacerii interesului său pe deplin justificat de a cunoaşte criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap.
De altfel, legiuitorul a statuat că „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii" (art. 129 alin. (6) C. proc. civ.).
Soluţia Instanţei de Fond este susţinută de actele dosarului conform cărora deşi recurentul - reclamant a cunoscut încă din faza procedurii prealabile necesitatea judecăţii în contradictoriu şi cu autoritatea mai sus arătată, nu a făcut nici un demers legal în conformitate cu art. 57 şi următoarele C. proc. civ. nici după comunicarea întâmpinării prin care pârâtul M.S.P. învedera că ordinul a cărui emitere este solicitată în temeiul art. 84 alin. (5) din Legea n. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap este un ordin comun al reprezentanţilor celor două ministere.
Faţă de cele arătate, în mod corect s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 1803 din 25 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 450/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 472/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
