ICCJ. Decizia nr. 4580/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4580/2008
Dosar nr. 2724/108/200.
Şedinţa publică din 9 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 14 iunie 2007, C.D.L. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Arad, solicitând:
- obligarea pârâtei secunde la avizarea şi emiterea dispoziţiei de încadrare a sa pe postul de funcţionar debutant în cadrul Penitenciarului Arad, în condiţiile prevăzute de art. 7 şi art. 15 din Legea nr. 293/2004, ca urmare a promovării concursului organizat de primul pârât;
- obligarea Penitenciarul de Maximă Siguranţă Arad la încheierea contractului de muncă conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege;
- să se constate refuzul nejustificat al organului competent de emitere a dispoziţiei privind atestarea pe post.
În motivarea acestei acţiuni, reclamantul a arătat că urmare a participării la concursul organizat de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor pentru ocuparea unor posturi vacante, a fost declarat admis cu o medie de 163,2 puncte, trebuind deci, să fie încadrat pe postul de funcţionar debutant în cadrul Penitenciarului Arad, cu începere din data de 2 mai 2007. Avizul comunicat însă, de către pârâta secundă a fost unul negativ, motivat de faptul că nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 11 lit. h) din Legea nr. 293/2004.
În opinia lui, avizul respectiv este nejustificat deoarece prin sentinţa penală nr. 2057 din 22 octombrie 1998 pronunţată de Judecătoria Arad, rămasă irevocabilă, i-a fost aplicată măsura educativă a libertăţii supravegheate în baza art. 103 C. pen., fără să fi suferit o condamnare penală.
Prin sentinţa civilă nr. 128 din 7 mai 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, investită ca urmare a declinării competenţei dispusă de Tribunalul Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Arad să emită Decizia de numire a reclamantului C.D.L. în funcţia de funcţionar public debutant, agent în sectorul siguranţa deţinerii şi regim penitenciar.
De asemenea, a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi a respins acţiunea faţă de această autoritate a administraţiei publice centrale.
În sfârşit, capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea ultimului pârât la încheierea contractului de muncă a fost respins ca nefondat şi s-a luat act de declaraţia reclamantului că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că săvârşirea de către reclamant a unei infracţiuni la vârsta de 15 ani, pentru care s-a dispus măsura educativă a libertăţii supravegheate, nu poate constitui, în prezent, un motiv de incapacitate de a ocupa funcţia publică ca urmare a promovării examenului. Că, o interpretare contrară ar lipsi de efecte, dispoziţiile art. 109 alin. (4) C. pen., precum şi întregul sistem sancţionator aplicabil minorilor, întemeiat pe ideea înlăturării oricăror consecinţe care ar împiedica reintegrarea lor socială datorită unor sancţiuni anterioare aplicate pentru fapte săvârşite în perioada minorităţii.
În fine, în sprijinul soluţiei au mai fost invocate prevederile art. 11 lit. h) din Legea nr. 293/2004, potrivit cărora pot dobândi calitatea de funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, persoanele care au compartiment corespunzător cerinţelor de conduită admise şi practicate,condiţie pe care reclamantul o îndeplineşte.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Arad.
Recurenţii au susţinut, în cadrul unor critici ce se regăsesc în motivarea ambelor recursuri, că în mod greşit instanţa de fond a admis chiar parţial acţiunea, deoarece îndeplinirea de către reclamant a condiţiei stabilite de art. 11 lit. h), din Legea nr. 293/2004, nu trebuie raportată doar la momentul recrutării, ci şi la trecutul său.
Pe de altă parte, s-a ignorat împrejurarea că fapta penală săvârşită de reclamant în timpul minorităţii, prevăzută de art. 181 C. pen. a fost îndreptată împotriva unei persoane şi ea nu a fost adusă la cunoştinţa autorităţilor publice pârâte înainte de efectuarea verificărilor specifice.
Recursul declarat de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor este nefondat.
Nu se contestă de toţi participanţii la proces, că reclamantul C.D.L., absolvent al Universităţii „Aurel Vlaicu" din Arad, Facultatea de Ştiinţe Economice, promoţia 2005, a susţinut examenul organizat de Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor pentru ocuparea unor posturi vacante, fiind declarat admis cu o medie de 163,2 puncte şi clasat pe poziţia a doua.
În pofida acestui rezultat favorabil, prin adresa nr. 6152; 6349 din 4 iunie 2007, Administraţia Naţională a Penitenciarelor i-a comunicat reclamantului că dosarul său „nu a fost avizat în vederea încadrării", întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ, condiţiile necesare pentru dobândirea calităţii de funcţionar public cu statut special în cadrul Ministerului Justiţiei - Administraţia Naţională a Penitenciarelor , respectiv condiţia stabilită de art. 11 lit. h) din Legea nr. 293/2004, modificată şi completată (fila nr. 5 a dosarului nr. 2724/108/2007 al Tribunalului Arad, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal).
Potrivit acestui text legal, pot dobândi calitatea de funcţionar public din sistemul administraţiei penitenciare, persoanele care au un comportament corespunzător cerinţelor de conduită admise şi practicate în societate.
Este adevărat că prin Decizia penală nr. 1360 din 3 decembrie 1998, Tribunalul Arad, secţia penală, a menţinut măsura educativă a libertăţii supravegheate pe timp de 1 an aplicată lui C.D.L. de Judecătoria Arad pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., prin sentinţa penală nr. 2057/2008 (filele nr.21-23 ale aceluiaşi dosar).
La data respectivă, reclamantul avea vârsta de 15 ani, fapta penală fiind săvârşită deci în perioada minorităţii.
Ori, potrivit art. 109 alin. (4) C. pen., condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi şi dat fiind faptul că reclamantul nu a suferit o condamnare, ci i s-a aplicat o măsură educativă, cu atât mai mult nu se poate reţine că săvârşirea acelei fapte penale ar mai putea constitui în prezent un motiv de incapacitate al acestuia pentru a ocupa funcţia publică de agent de penitenciar.
Cum deja s-a arătat, norma juridică invocată de recurenţii-pârâţi se referă la persoanele care au un comportament corespunzător cerinţelor de conduită admise şi practicate în societate, fără a impune câtuşi de puţin o condiţie suplimentară, referitoare la trecutul acelor persoane.
Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a apreciat că refuzul pârâtei secunde de a aviza dosarul reclamantului, declarat admis la examenul organizat pentru ocuparea unor funcţii vacante de agent de penitenciar este nejustificat, reprezentând în fapt, consecinţa unei interpretări şi aprecieri eronate, excesive, a unei dispoziţii conţinute în Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Admiţând în parte acţiunea şi obligând cele două autorităţi publice pârâte să emită actul juridic de numire a reclamantului C.D.L. în funcţia publică de agent în sectorul siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, curtea de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică ce va fi menţinută prin respingerea recursului declarat Administraţia Naţională a Penitenciarelor ca nefondat.
Cât priveşte recursul Penitenciarelor şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Arad, se constată că deşi a fost citată cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei şi timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, această autoritate publică recurentă nu şi-a îndeplinit obligaţia care îi revine potrivit legii.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va dispune anulare acestui recurs ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva sentinţei civile nr. 126 din 7 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Anulează ca netimbrat, recursul declarat de Penitenciarul de Maximă Siguranţă Arad împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4578/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4581/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
