ICCJ. Decizia nr. 4755/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4755/2008
Dosar nr. 421/45/200.
Şedinţa publică din 16 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 177 din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, a fost respinsă excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. II/011.489 din 1 august 1999 emis de Ministerul de Interne (numai în partea care-l priveşte pe I.M.), astfel cum a fost invocată de numitul I.F. în nume propriu şi ca administrator al A.A.A. Ciocani, judeţul Vaslui, în contradictoriu cu M.I.R.A.
A fost disjunsă cererea formulată de aceiaşi reclamanţi în contradictoriu cu I.P.J. Vaslui şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Tribunalului Vaslui, ca primă instanţă în materia contenciosului administrativ.
A fost suspendată judecata.
A fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt : că reclamantul a fost condamnat la mai multe pedepse privative de libertate, trimiterea în judecată făcându-se ca urmare a cercetărilor efectuate de ofiţerul I.M.; că reclamantul a considerat abuzivă cercetarea sa, motiv pentru care a formulat plângeri penale împotriva susnumitului, dar prin rezoluţia din 13 decembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. 124/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale; că reclamantul a formulat apoi acţiunea de faţă prin care a reclamat nelegalitatea angajării lui I.M., în anul 1999, ca ofiţer de poliţie la I.P.J. Vaslui; că, după declinarea cererii la Curtea de Apel Iaşi, reclamantul a solicitat, la data de 11 septembrie 2008 şi verificarea veridicităţii, legalităţii şi autenticităţii ordinului ministrului de interne prin care ofiţerul I.M. a fost mutat din cadrul I.G.P.F. în cadrul I.P.J. Vaslui.
În drept, instanţa a reţinut: că cererea ulterioară a reclamantului trebuie calificată drept o excepţie de nelegalitate în privinţa căreia Curtea de Apel Iaşi are competenţa de soluţionare; că pentru acţiunea iniţială este competent material Tribunalul Vaslui; că, în pofida deciziei Curţii Constituţionale care a confirmat legalitatea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a actului individual emis anterior acestei legi nu poate fi primită în speţă, prin prisma legislaţiei naţionale şi a convenţiilor internaţionale în care România este parte, care nu recunosc persoanelor străine de raportul juridic dedus judecăţii, adică terţilor, dreptul de a cere şi a obţine verificarea în contenciosul administrativ a legalităţii actelor referitoare la naşterea, modificarea sau stingerea raportului de serviciu; că, în aceste condiţii, reclamantul are doar dreptul de petiţionare, dar nu şi pe cel de a se interfera în raportul de serviciu născut între o instituţie publică şi un funcţionar public cu statut special; că actul contestat a fost emis în limita competenţelor recunoscute prin lege ministrului de interne.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recursul de faţă reclamantul, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.
În motivarea cererii, recurentul susţine: că ofiţerul I. nu a fost urmărit penal întrucât este nepotul fraţilor S. din Bacău, iar soţia lui este procuror la D.I.I.C.O.T.; că instanţa de fond invocă în drept Legea nr. 554/2004, deşi putea să invoce din oficiu Legea nr. 29/1990 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 59/1993; că instanţa nu s-a pronunţat asupra nulităţii ordinului pe care l-a atacat, iar motivarea sentinţei nu este de înţeles; că, dacă cererea sa nu era de competenţa instanţei de contencios administrativ, trebuia declinată competenţa sau sesizat parchetul cu cele constatate; că, prin rezoluţia Procurorului General al României din dosarul nr. 5147/3553/din 8 ianuarie 2008, a fost desfiinţată rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru I.M. pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Recursul reclamantului în ceea ce priveşte declinarea cereri iniţiale din acţiune urmează a fi respins ca tardiv, având în vedere că sentinţa a fost pronunţată la 6 octombrie 2008, iar declaraţia de recurs în Penitenciarul Vaslui a fost formulată de reclamant la 17 octombrie 2008, după expirarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 158 alin. (3) fraza I C. proc. civ.
În ceea ce priveşte recursul la soluţia pronunţată asupra excepţiei de nelegalitate, el va fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Argumentele recurentului privind relaţiile de rudenie sau afinitate ale ofiţerului de poliţie care a efectuat cercetarea penală în cazul său nu au relevanţă juridică în soluţionarea unei excepţii de nelegalitate precum cea de faţă, deoarece, în principiu, excepţia presupune analiza actului administrativ în raport cu normele juridice din actele normative cu o forţă juridică superioară în baza cărora a fost emis, iar nu a unor situaţii de fapt.
2. Instanţa de fond a soluţionat în drept excepţia pe baza interpretării raţionale a Legii nr. 554/2004, constatând în mod corect inadmisibilitatea cererii reclamantului, cu atât mai mult cu cât acesta din urmă nu a indicat explicit care sunt normele juridice cu forţă superioară ordinului pe care acest ordin le-ar fi nesocotit.
3. Constatând inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a ordinului atacat, instanţa a soluţionat astfel cererea reclamantului din data de 11 septembrie 2008. Chiar dacă nu a rezolvat în fond excepţia, ci a respins-o ca inadmisibilă, acest lucru nu înseamnă că instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra excepţiei.
4. Considerentele sentinţei atacate sunt coerente şi cuprind atât motivarea în fapt, cât şi pe cea în drept a soluţiei astfel încât critica recurentului sub aspectul conţinutului de neînţeles al hotărârii nu poate fi reţinută.
5. Instanţa şi-a declinat competenţa cu privire la analiza temeiniciei ordinului atacat, astfel încât critica recurentului vizând declinarea nu poate fi nici ea primită.
6. Situaţia de fapt că, ulterior introducerii acţiunii, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a ofiţerului I. a fost desfiinţată printr-o altă rezoluţie nu are relevanţă juridică în contenciosul administrativ, ci doar în penal, asupra plângerii sau plângerilor pe care reclamantul le-a formulat anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.F. împotriva sentinţei civile nr. 177/CA din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat în privinţa declinării şi, ca nefondat, în privinţa soluţiei de respingere a excepţiei de nelegalitate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4754/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4756/2008. Contencios → |
|---|
