ICCJ. Decizia nr. 4774/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4774/2008
Dosar nr. 6296/1/200.
Şedinţa publică din 16 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 123 din 12 mai 2008, pronunţată în dosarul nr. 233/42/2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea precizată, formulată de reclamantul P.Ş. în contradictoriu cu pârâta G.N.M., Comisariatul General, şi intervenientul în interesul pârâtei Comisariatul Judeţean Prahova; a anulat Decizia nr. 20 din 14 ianuarie 2008 emisă de G.N.M., Comisariatul General, şi a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere de Comisar Şef al Comisariatului Judeţean Prahova; a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite funcţiei publice de conducere de Comisar Şef al Comisariatului Judeţean Prahova, începând cu data de 14 ianuarie 2008 până la reintegrarea în funcţie; a respins cererea de intervenţie în interesul pârâtei ca neîntemeiată; a obligat pârâta la 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 nu au fost respectate deoarece prin Decizia nr. 30 din 9 noiembrie 2007 privind aprobarea statului de funcţii al G.N.M. al Comisariatului General şi al Comisariatelor judeţene rezultă că, Comisariatul Judeţean Prahova nu s-a desfiinţat.
Faptul că nu a avut loc o reorganizare rezultă şi din aceea că prin Decizia nr. 75 din 14 ianuarie 2008 s-a dispus revenirea în funcţia deţinută de reclamant a unei alte persoane.
S-a mai reţinut că în speţă au fost încălcate şi prevederile art. 99 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 188/1999, deoarece nu s-a acordat preavizul de 30 de zile calendaristice şi nu s-au pus la dispoziţia funcţionarului public funcţiile publice vacante.
Faptul că nu a existat o reorganizare efectivă a comisariatelor reiese, în opinia instanţei de fond, şi din cronologia adoptării actelor normative care reglementează organizarea şi funcţionarea G.N.M.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs părţile G.N.M. pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul susţine că Decizia a cărei anulare s-a solicitat a fost emisă în temeiul legii, ca urmare a aprobării HG nr. 1224/2007, care abrogă HG nr. 440/2005.
HG nr. 1224/2007 reglementează noua structură organizatorică a G.N.M., Comisariatele regionale şi Comisariatele judeţene din subordinea celor regionale organizate ca servicii au fost desfiinţate.
Cu toate că noua structură organizatorică prevede o funcţie cu aceeaşi titulatură de „Comisar şef", asimilată Directorului executiv, ordonator terţiar de credite, intimatul-reclamant nu putea să ocupe un post superior celui deţinut, comisar Şef la comisariatul judeţean Prahova (desfiinţat), serviciu în cadrul Comisariatului regional.
Pârâtul Comisariatul judeţean Prahova, în noua structură, are personalitate juridică, este condus de un Comisar Şef, asimilat Directorului executiv, ordonator terţiar de credite, entitate superioară Comisariatului Judeţean Prahova.
În noua funcţie de conducere, Comisarul Şef are cu totul alte atribuţii faţă de cele avute prin legea veche, când funcţia de Comisar Şef era asimilată cu cea de Şef de serviciu.
Dacă reclamantul ar fi fost numit în noua funcţie, total diferită şi în acelaşi timp superioară celei vechi, acest lucru ar fi fost echivalentul unei promovări prin numire într-o funcţie publică superioară, fapt care este în mod expres interzis de lege.
Numirea pe posturile de conducere în noua structură organizatorică nu se poate face decât în conformitate cu prevederile art. 56, art. 63, art. 64 alin. (112) şi art. 99 alin. (7).
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta confundă instituţia reorganizării activităţii instituţiei publice cu cea a organizării prevăzută în HG nr. 1224/2007.
OUG nr. 107/2007 a fost respinsă în Parlament de unde rezultă că actul normativ ce a stat la baza eliberării din funcţia publică a încetat să mai producă efecte.
Recursul este nefondat.
Prin OUG nr. 107 din 10 octombrie 2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din OUG nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale.
OUG nr. 107/2007 a desfiinţat comisariatele regionale, astfel încât G.N.M. trebuia să funcţioneze la nivel central prin Comisariatul General şi avea în subordine 41 de comisariate judeţene, Comisariatul municipiului Bucureşti şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.
OUG nr. 107 din 10 octombrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008, publicată în M.Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008.
Prin legea de respingere a ordonanţei de urgenţă nu au fost respectate prevederile art. 115 alin. (8) din Constituţia României, conform cărora „prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei".În speţă, se pune probleme efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă ordonanţa de urgenţă.
În speţă, se pune probleme efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă ordonanţa de urgenţă.
În prezent, HG nr. 1224/2007 emisă în baza OUG nr. 107/2007 nu mai poate produce efecte juridice.
La rândul lor, deciziile emise în baza HG nr. 1224/2007 nu mai au suport legal.
Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, un act normativ nu mai poate produce efecte juridice, după abrogarea actului normativ superior în baza căruia a fost emis.
În cauza de faţă OUG nr. 107/2007 nu a fost abrogată, însă a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii unei ordonanţe de urgenţă sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ.
În prezent, este în vigoare OUG nr. 17/2005 care organizează G.N.M. în Comisariate Regionale şi Comisariate Judeţene, astfel încât nu se mai justifică emiterea deciziei nr. 24 din 14 ianuarie 2008 prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia de Comisar Şef.
Este adevărat că regula în vederea anulării unui act administrativ individual este aceea a analizării motivului de anulare în momentul emiterii actului.
Nu pot fi ignorate însă nici cauzele intervenite după emiterea actului administrativ, în timpul cât acesta este în vigoare.
În ipoteza în care actul administrativ normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual nu mai este în vigoare este firesc ca şi acest din urmă act să fie anulat.
Aceasta este şi opinia doctrinei, a se vedea de exemplu: Antonie Iorgovan, „Tratat de drept administrativ", vol. II ed. 4, pag. 82- 83; Curierul juridic nr. 11/2008, pag. 38-44.
Mai mult, conform prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul abrogării unei dispoziţii sau a unui act normativ se repune în vigoare actul normativ iniţial, dacă este vorba de o ordonanţă de guvern care a fost respinsă prin lege de către Parlament.
Prin OUG nr. 107/2007 s-a prevăzut modificarea alin. (1) al art. 2 din OUG nr. 17/2005, iar conform art. 59 din Legea nr. 24/2000 modificarea unui act normativ este admisă dacă nu se afectează concepţia generală ori caracterul unitar al acestui act sau dacă nu priveşte întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul se înlocuieşte cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat.
Se poate observa astfel că OUG nr. 107/2007 nu a respectat normele de tehnică legislativă, deoarece a modificat cea mai mare parte a reglementării referitoare la organizarea G.N.M.
Cu referire strictă la motivele de recurs se va constata că instanţa de fond a reţinut în mod corect că în speţă nu au fost respectate prevederile art. 99 din Legea nr. 188/1999, deoarece nu a avut loc o reorganizare a activităţii prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public.
Postul de comisar şef al Comisariatului judeţean exista şi în momentul apariţiei OUG nr. 107/2007, iar singura condiţie pentru eliberarea din funcţie este aceea a reducerii personalului ca urmare a reorganizării activităţii prin reducerea postului ocupat de funcţionarul Public".
Faţă de acestea, constituindu-se neîntrunirea motivelor de recurs invocate, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta G.N.M. împotriva sentinţei civile nr. 123 din 12 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4758/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4775/2008. Contencios → |
|---|
