ICCJ. Decizia nr. 4784/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4784/2008
Dosar nr. 579/59/200.
Şedinţa publică din 17 decembrie 200.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 4 iunie 2008, reclamanţii D.M.C. şi D.I., au chemat în judecată Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara, solicitând să se constate nelegalitatea parţială a HG nr. 1016 din 1 septembrie 2005, poziţia 2640, anexa 2 şi să se dispună anularea acesteia.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au devenit proprietarii imobilului, construcţie casă de locuit şi anexe, situat în Timişoara, înscris în C.F. Freidorf 2093 nr. top 116-118/2, ca urmare a unei operaţiuni de vânzare-cumpărare, terenul aferent, respectiv curte şi grădină înscris în C.F. Freidorf 2093 fiind inventariat abuziv ca făcând parte din domeniul public al Municipiului Timişoara.
Prin sentinţa civilă nr. 219 din 17 septembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins excepţia tardivităţii acţiunii invocată de Guvernul României şi pe fond, a admis acţiunea şi a anulat poziţia 2640 anexa 2 la HG nr. 1016/2005.
S-a reţinut pentru aceasta că HG nr. 1016/2005 este un act administrativ cu caracter individual în raport de care conform dispoziţiilor art. 2 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004, termenul pentru atacarea în justiţie începe să curgă din momentul în care reclamantul a luat la cunoştinţă de actul respectiv.
Pe fondul cauzei s-a apreciat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor Legii nr. 213/1998 art. 7 alin. (1) privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în sensul că nu s-au dovedi cauzele de utilitate publică sau interesul public care să justifice trecerea terenului în domeniul public al Municipiului Timişoara.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara prin primar, precum şi Guvernul României.
În esenţă, în ambele recursuri, s-au reiterat excepţiile tardivităţii acţiunii şi a lipsei calităţi procesuale active a reclamanţilor.
Recurenţii au apreciat că dat fiind caracterul normativ al actului administrativ contestat, termenul de sesizare a instanţei de contencios administrativ curge de la data publicării în Monitorul Oficial, aceasta fiind măsura oficială de comunicare şi în raport de care în cauză acţiunea reclamanţilor este formulată cu mult peste termenul de 1 an.
S-a mai susţinut lipsa calităţii procesuale active nefiind dovedite nici dreptul şi nici interesul legitim pe care le impun dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi cu atât mai puţin a vreunei vătămări, produse ca urmare a adoptării HG nr. 1016/2005, reclamanţii nefiind titularii dreptului de proprietate asupra terenului.
Pe fondul cauzei, recurenţii au susţinut nelegalitatea hotărârii Curţii de Apel Timişoara, fiind evident că HG nr. 1016/2005 a fost elaborată cu respectarea întocmai a normelor de tehnică legislativă reglementate de Legea nr. 24/2000 cât şi în concordanţă u dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, în sensul atestării regimului juridic a unor bunuri inventariate şi însuşite prin hotărâre a Consiliului Local.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate în raport de criticile formulate, urmează a se reţine că acestea nu se justifică.
Proprietari de drept ai construcţiei aflate pe terenul ce face obiectul HG nr. 1016/2005, reclamanţii şi-au dovedit interesul legitim, privat, pentru promovarea acţiunii în anularea actului administrativ vătămător, respectiv HG nr. 1016/2005.
Fiind un act administrativ cu caracter individual, după cum corect a fost apreciat de către instanţa fondului, dat fiind faptul că nu conţine norme cu caracter general ce se referă la o anumită categorie de imobile ce fac parte din domeniul public al Municipiului Timişoara, termenul de sesizare al instanţei de contencios administrativ curge de la momentul luării sale la cunoştinţă, reclamanţii fiind terţi, în raport cu aceasta [art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004].
Pe fondul pricinii, în mod corect s-a apreciat de către Curtea de Apel Timişoara că HG nr. 1016/2005 este nelegală şi netemeinică. Nu numai că imobilul în discuţie nu face parte din categoria bunurilor ce alcătuiesc domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor, prevăzute la pct. III din anexa la Legea nr. 213/1998, dar în cauză nu s-a dovedit nici îndeplinirea condiţiei cauzei de utilitate sau interes public prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 213/198.
Astfel fiind, hotărârea Curţii de Apel Timişoara prin care s-a dispus anularea poziţiei 2640 din anexa 2 la HG nr. 1016/2005 urmează a fi apreciată ca legală şi temeinică şi pe cale de consecinţă având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Municipiul Timişoara, prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, precum şi de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 219 din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4783/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4785/2008. Contencios → |
|---|
