ICCJ. Decizia nr. 54/2008. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 54/2008
Dosar nr. 6678/2/2006
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3 iulie 2006, reclamantul P.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., anularea Ordonanţei C.N.V.M. nr. 408 din 22 mai 2006, prin care a fost sancţionat, cât şi a Deciziei C.N.V.M. nr. 1384 din 15 iunie 2006 prin care au fost menţinute efectele ordonanţei şi obligarea pârâtei la daune morale în valoare de 20.000 RON reprezentând prejudiciul de imagine cauzat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că sancţiunea aplicată este nelegală întrucât a fost sancţionat pentru că ar fi refuzat remiterea documentelor existente la dosarul unui fost client al societăţii, încălcându-se astfel prevederile art. 76 raportat la art. 97 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2003.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1059 din 18 aprilie 2007, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a reţinut că, în speţă, sancţionarea reclamantului de către C.N.V.M. a fost determinată de încălcarea dispoziţiilor art. 40 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/1998, modificat prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2001, Regulamentul C.N.V.M. nr. 2/2001, art. 83 alin. (1) din Regulamentul nr. 3/2002, art. 74, art. 95 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 12/2004, art. 76, art. 97 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2005, dispoziţii prevăzute expres şi de art. 23 alin. (4) din Legea nr. 297/2004.
S-a mai reţinut că sancţionarea s-a dispus în conformitate cu dispoziţiile art. 176 şi art. 177 alin. (1) lit. a) pct. 2 din Regulamentul C.N.V.M. şi dispoziţiile cuprinse în Titlul 10 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, respectiv ale art. 272 lit. a) coroborate cu art. 273 alin. (1) lit. b) care stabilesc că nerespectarea acestor prevederi legale ca şi a reglementărilor emise de C.N.V.M. în aplicarea acestora, constituie contravenţie şi se sancţionează cu avertisment sau cu amendă.
În ceea ce priveşte dozarea sancţiunii, Instanţa a reţinut că C.N.V.M. a dispus aplicarea amenzii cu respectarea dispoziţiilor art. 275 din Legea nr. 297/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.P., criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât prima Instanţa a interpretat eronat probele administrate şi dispoziţiile legale în materie. Astfel precizează în motivele de recurs că deşi a făcut dovada că S.S.I.F.B. SA nu a săvârşit nici o nelegalitate, respectiv nici o contravenţie prevăzută de Regulamentele C.N.V.M., a fost sancţionat pe nedrept, Instanţa de judecată neţinând seama nici de circumstanţele personale şi reale în care fapta a fost săvârşită.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi cererea de recurs în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Conform Ordonanţei C.N.V.M. nr. 408/2006 recurentul în calitate de Preşedinte - Director general al S.S.I.F.B. SA Cluj - Napoca, a fost sancţionat cu amendă pentru nerespectarea Regulamentelor CNVM.
Din probele administrate rezultă că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale, respectiv Legea nr. 297/2004 cât şi Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2005.
Sancţiunea a fost aplicată pentru nerespectarea normelor legale, respectiv pentru obligaţia prevăzută pentru societate de a păstra pe o perioadă de 5 ani toate documentele, înregistrări referitoare la Servicii de investiţii financiare prestate şi tranzacţii efectuate. Cu nici o probă recurentul nu a putut convinge Instanţa de judecată că ar fi respectat normele legale în vigoare, argumentele sale de ordin personal, nefiind concludente pentru speţa de faţă.
De asemenea, nici susţinerea referitoare la arhivarea eronată a documentelor de către o societate specializată, nu pot conduce Instanţa la concluzia exonerării recurentului de vina care-i aparţine de fapt şi de drept.
Prin urmare din totalitatea probelor admise şi administrate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de P.P., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.P. împotriva sentinţei civile nr. 1059 din 18 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 537/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 548/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
Vezi și alte spețe de contencios administrativ:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 54/2008. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
