ICCJ. Decizia nr. 548/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.548/2008
Dosar nr. 35638/2/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 noiembrie 2005 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.L. a chemat în judecată pe pârâtul M.E.C. şi pe C.B., funcţionar în cadrul autorităţii pârâte, solicitând Instanţei să dispună:
- anularea Ordinului nr. 3967 din 24 mai 2005 şi a poziţiei nr. 1 din anexa nr. 1, prin care nu i-a fost acordat titlul didactic de profesor universitar;
- obligarea pârâtului M.E.C. să emită ordinul prin care să fie confirmat, începând cu semestrul II al anului universitar 2003 - 2004, pe postul de profesor universitar la Catedra de matematică a Facultăţii de Matematică - Informatică din cadrul U.S.H., pe baza referatelor întocmite de experţi de specialitate independenţi, care i-au analizat favorabil dosarul de concurs;
- obligarea pârâţilor, în solidar, la plata de despăgubiri materiale, constând în salariul de profesor universitar începând cu data de la care rectorul universităţii urma să emită Decizia de numire în postul de profesor universitar; sancţionarea autorităţii pârâte, cu penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, în caz de neaplicare a dispoziţiilor din hotărârea ce urmează a fi pronunţată; verificarea legalităţii actelor şi operaţiunilor premergătoare emiterii actelor atacate. La data de 2 octombrie 2007, reclamantul a depus la dosarul Curţii de Apel excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor referitoare la C.N.A.T.D.C.U., cuprinse în art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140, art. 155 din Legea învăţământului nr. 84/1995 şi a dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic în raport cu dispoziţiile art. 32 alin. (6) din Constituţie, republicată, care garantează autonomia universitară.
Reclamantul invocă neconstituţionalitatea dispoziţiilor respective în raport cu ordinele emise în perioada februarie 2004 - decembrie 2005 de M.E.C. prin care nu i-a fost confirmat titlul didactic de profesor universitar, deşi dosarul său a fost validat de Senatul U.S.H. la data de 29 ianuarie 2004, iar C.N.A.T.D.C.U. (denumit în continuare, C.N.A.T.D.C.U.) are doar rol consultativ.
Reclamantul critică dispoziţiile art. 140 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, susţinând că C.N.A.T.D.C.U. îşi depăşeşte rolul consultativ ce îi revine.
Reclamantul critică dispoziţiile art. 155 din Legea învăţământului nr. 84/1995, susţinând, în esenţă, că C.N.A.T.D.C.U. nu a elaborat standardele şi criteriile naţionale de evaluare şi a nesocotit deliberat grila de evaluare obiectivă a Senatului U.S.H., arogându-şi, în mod nelegal, rolul unei noi comisii de concurs.
Reclamantul critică dispoziţiile art. 13 şi art. 92 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995 şi ale art. 61 din Legea nr. 128/1997, susţinând, în esenţă, că C.N.A.T.D.C.U. îşi depăşeşte rolul consultativ ce îi este conferit de lege, prin faptul că procedează la reanalizarea dosarelor de concurs în absenţa standardelor pe care ar fi trebuit să le elaboreze.
Prin notele scrise depuse la dosar, pârâtul M.E.C. şi-a exprimat punctul de vedere faţă de excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă pentru faptul că prevederile criticate nu au legătură cu obiectul litigiului.
Prin încheierea pronunţată la data de 28 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantului de sesizare a Curţii Constituţionale, reţinând, pe de o parte, că prevederile din Legea nr. 84/1995 şi din Legea nr. 128/1997 nu au legătură cu soluţionarea cauzei de faţă, care priveşte anularea Ordinului M.E.C. nr. 3967 24 mai 2005, iar, pe de altă parte, că argumentele de neconstituţionalitate invocate vizează în fapt aspecte de nelegalitate ale ordinului atacat, iar nu încălcarea unor dispoziţii neconstituţionale.
Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul M.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 4, 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul - reclamant susţine că soluţionarea cauzei în fond depinde de controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor criticate şi invocă următoarele motive de recurs:
1. În temeiul art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., Instanţa a confundat excepţia de neconstituţionalitate cu excepţia de nelegalitate şi, în mod nelegal, cu nerespectarea Deciziei nr. 647/2006 a Curţii Constituţionale, a dispus că încheierea este supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunţare.
2. În temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în mod nelegal şi netemeinic a reţinut Instanţa de Fond că dispoziţiile criticate sub aspectul constituţionalităţii nu au legătură cu soluţionarea cauzei. În această privinţă, recurentul - reclamant reiterează aspectele de neconstituţionalitate din cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
3. În temeiul art. 304 pct. 4 C. proc. civ., Instanţa cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti şi substituindu-se Curţii Constituţionale, în mod nelegal, a respins cererea de sesizare a acesteia cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Analizând recursul formulat de recurentul - reclamant, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi cu legislaţia aplicabilă în materia supusă cenzurii Instanţei de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat în sensul celor ce se vor arăta:
1. Este neîntemeiat primul motiv de recurs, întrucât, potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea prin care a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate „poate fi atacată numai cu recurs la Instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare". Astfel fiind, este neîntemeiată critica recurentului - reclamant referitoare la confuzia pe care Instanţa de Fond ar fi făcut-o între excepţia de neconstituţionalitate şi excepţia de nelegalitate.
Este neîntemeiat al treilea motiv de recurs, întrucât Instanţa de Fond nu s-a substituit Curţii Constituţionale şi nu a pronunţat încheierea recurată cu depăşirea limitelor puterii judecătoreşti. Aceasta întrucât Curtea de Apel nu s-a pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate prin excepţia invocată, ci, cu respectarea competenţei ce îi revine potrivit art. 29 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, a apreciat că excepţia invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
Este întemeiat însă al doilea motiv de recurs referitor la faptul că, în mod eronat, Instanţa de Fond a apreciat că nu au legătură cu soluţionarea cauzei dispoziţiile a căror neconstituţionalitate a fost invocată de recurentul - reclamant.
Sub acest aspect, Curtea constată că obiectul litigiului vizează anularea poziţiei nr. 1 din anexa nr. 1 la Ordinul M.E.C. nr. 3967 din 26 aprilie 2005 potrivit căruia recurentului - reclamant nu i se acordă titlul didactic de profesor universitar.
Ordinul nr. 3967 din 26 aprilie 2005 a fost emis ca urmare a respingerii contestaţiei reclamantului împotriva Ordinului nr. 3895 din 25 mai 2004, care, în anexa nr. 2, conţine „Lista persoanelor cărora, pe baza rezoluţiei C.N.A.T.D.C.U. formulată în reuniunea din 7 aprilie 2004, nu li s-a putut emite ordin de acordare a titlului didactic", la poziţia nr. 4 fiind menţionat domnul M.L.
Dispoziţiile referitoare la C.N.A.T.D.C.U. vizate de excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul - reclamant sunt următoarele:
Din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, până la data invocării excepţiei:
- art. 13, potrivit căruia: „Autonomia universitară este garantată.";
- art. 92 alin. (3), potrivit căruia: „Autonomia universitară se realizează, în principal, prin:
a) - c);
d)- selectarea şi promovarea personalului didactic ori ale celorlalte categorii de personal angajat, precum şi stabilirea criteriilor de apreciere a activităţii didactice şi ştiinţifice; acordarea titlurilor didactice, ştiinţifice şi onorifice, în condiţiile legii;
e) - k)".
- art. 140 alin. (3), potrivit căruia: „Pentru confirmarea titlurilor, diplomelor şi certificatelor universitare M.E.C.T. constituie C.N.A.T.D.C.U. Membrii consiliului sunt profesori universitari, personalităţi de prestigiu ştiinţific, cultural şi moral, recunoscute pe plan naţional sau internaţional. Ei sunt selectaţi pe baza propunerilor senatelor universitare. Consiliul funcţionează potrivit unui regulament propriu, aprobat prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.";
- art. 155, potrivit căruia: „M.E.C.T. are obligaţia de a asigura pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic din sistemul naţional de învăţământ şi stabileşte, prin organisme de specialitate, standardele naţionale pentru atestarea calităţii de cadru didactic."
Art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit căruia:
„(1) Concursul pentru ocuparea posturilor de conferenţiar universitar sau de profesor universitar constă în verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, prin analiza dosarului de înscriere la concurs, iar pentru cei care nu provin din învăţământul superior, şi din susţinerea unei prelegeri publice, în faţa studenţilor, în prezenţa comisiei de concurs. Tema prelegerii se stabileşte de către comisie şi se anunţă candidatului cu 48 de ore înainte de susţinere.
(2) Comisia de concurs este formată din decanul facultăţii sau un reprezentant al acestuia, membru în senatul universitar, în calitate de preşedinte, din 4 membri, dintre care cel puţin 2 din afara instituţiei de învăţământ superior respective. Comisia de concurs este alcătuită din conferenţiari universitari şi din profesori universitari, pentru postul de conferenţiar universitar, respectiv din profesori universitari, pentru postul de profesor universitar. Comisia de concurs se aprobă de către senatul universitar, la propunerea consiliului facultăţii.
(3) Aprecierea candidatului la concursul pentru ocuparea postului didactic de conferenţiar universitar sau de profesor universitar se face prin punctaj, în baza unei grile adaptate specificului catedrei sau departamentului, aprobată de senatul universitar. Raportul comisiei cuprinde evaluarea activităţii didactice şi a celei ştiinţifice a candidatului, activitatea extradidactică în interesul învăţământului, precum şi aprecierea asupra prelegerii publice.
Preşedintele comisiei de concurs prezintă raportul acesteia în consiliul facultăţii, nominalizând candidatul cu cele mai bune performanţe. Consiliul facultăţii aprobă rezultatul concursului prin vot nominal deschis.
Hotărârea consiliului facultăţii se prezintă de către decan sau de către un reprezentant al acestuia şi se supune de către rector validării senatului universitar cu privire la respectarea criteriilor şi a procedurii de concurs, care se pronunţă prin vot nominal deschis.
Dosarul de concurs, împreună cu raportul comisiei şi cu documentele însoţitoare, se înaintează C.N.A.T.D.C.U., care, pe baza analizei acestora, se pronunţă prin vot nominal deschis, în termen de cel mult 90 de zile. În cazul în care un conferenţiar universitar sau profesor universitar susţine concurs pentru un post didactic în aceeaşi specialitate şi pentru acelaşi titlu didactic, dobândit printr-un concurs anterior, nu mai este necesară confirmarea de către C.N.A.T.D.C.U.
În urma ordinului emis de către ministrul învăţământului, numirea pe postul de conferenţiar universitar, respectiv de profesor universitar, se face prin Decizia rectorului, începând cu prima zi a semestrului următor celui în care a avut loc validarea concursului în senatul universitar."
Criticile de neconstituţionalitate invocate de recurentul - reclamant vizează faptul că, prin atribuţiile şi rolul ce sunt acordate C.N.A.T.D.C.U., se încalcă autonomia universitară, garantată de art. 32 alin. (6) din Constituţie, republicată.
Curtea reţine că, în mod eronat, Instanţa de Fond a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor citate, apreciind că acestea nu au legătură cu obiectul cauzei, anularea Ordinelor respective, şi reţinând că motivele de neconstituţionalitate invocate de M.L. privesc, în fapt, aspecte de nelegalitate a ordinului contestat în cauză.
De altfel, Instanţa de Fond a analizat dispoziţiile criticate din punct de vedere al constituţionalităţii şi s-a pronunţat în bloc asupra legăturii acestora cu fondul cauzei.
În realitate, însă, dispoziţiile criticate din punct de vedere al constituţionalităţii de către recurentul - reclamant au legătură atât cu actul administrativ a cărui anulare se solicită, cât şi cu actele premergătoare emiterii acestuia, şi anume:
- Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3895 din 25 mai 2004, anexa nr. 2, prin care recurentului - reclamant nu i-a fost acordat titlul didactic de profesor universitar, acest act fiind emis „în baza propunerilor comisiilor de specialitate, a referatelor comisiilor de analiză a contestaţiilor şi a validării acestora de către C.N.A.T.D.C.U.;
- în baza prevederilor Ordinului nr. 3300/2003 privind constituirea Comisiilor de specialitate ale C.N.A.T.D.C.U. şi ale Ordinului nr. 3895/2003 privind constituirea C.N.A.T.D.C.U.";
- Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3203 din 08 februarie 2005 privind constituirea Comisiilor de analiză a contestaţiilor la rezoluţiile C.N.A.T.D.C.U., emis în temeiul art. 140 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, art. 16 alin. (1) - (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.A.T.D.C.U., aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4821/2004.
Astfel fiind, Curtea constată că dispoziţiile vizate de excepţia de neconstituţionalitate au legătură cu soluţionarea cauzei întrucât se referă la rolul şi atribuţiile ce revin C.N.A.T.D.C.U., ca organism consultativ constituit de M.E.C. pentru confirmarea titlurilor, diplomelor şi certificatelor universitare.
În consecinţă, se va aprecia că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul - reclamant M.L.
Înalta Curte, văzând prevederile art. 29 alin. (4), prima frază din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, opinează în sensul că prevederile legale vizate de excepţie sunt constituţionale.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de M.L. şi va casa încheierea atacată în sensul admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant.
Totodată, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, Înalta Curte va sesiza această autoritate, pentru a decide asupra excepţiei invocate şi va suspenda judecarea cauzei, până la primirea deciziei Curţii Constituţionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.L. împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 noiembrie 2007 în Dosarul nr. 35638/2/2005.
Casează încheierea atacată.
Admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140, art. 155 din Legea învăţământului nr. 84/1995 şi a dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Trimite dosarul la Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 54/2008. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 55/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
