ICCJ. Decizia nr. 551/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 551/2008
Dosar nr. 1444/3/2006
Şedinţa publică din 14 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 ianuarie 2006 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.F.I. a chemat în judecată pe pârâtul M.J. solicitând anularea Ordinului nr. 1220/ C din 13 iunie 2001, emis de pârât prin care persoanelor private de libertate le-a fost refuzat accesul la anumite posturi de televiziune, fiindu-le astfel îngrădit dreptul la informare.
Prin sentinţa civilă nr. 1461 din 21 martie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în raport cu rangul central al autorităţii pârâte, incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004.
Investită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 540 din 20 februarie 2007, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului B.F.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că Ordinul ministrului justiţiei nr. 1220/ C 13 iunie 2001 priveşte posibilitatea primirii de către deţinuţi de aparatură audio - vizuală, instrumente muzicale, echipament şi materiale sportive şi că, prin art. 6, prevede că programul de vizionare a emisiunilor TV. va fi stabilit de comandantul/ directorul aşezământului de deţinere.
A reţinut Curtea de Apel că aceste dispoziţii nu încalcă dreptul la informare al deţinuţilor, iar alegerea de către conducătorul aşezământului de deţinere a anumitor programe care pot fi vizionate nu reprezintă un exces de putere, iar exercitarea dreptului de apreciere al comandantului/ directorului este în concordanţă cu regimul execuţional al pedepselor penale.
Totodată, Instanţa a reţinut că eventualele deficiente calitative în recepţionarea posturilor de televiziune nu reprezintă o cauză de nelegalitate a Ordinului contestat.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul B.F.I., susţinând, prin motivele de recurs că intimata - pârâtă îl privează de posibilitatea de a viziona mai multe posturi de televiziune, cum ar fi A.P. sau N.G. şi că în Penitenciarul Jilava sunt doar 6 posturi de televiziune, care pot fi vizionate numai în intervalul orar 07,00 - 01,30, iar calitatea imaginii şi a sunetului nu sunt bune.
Analizând recursul formulat de recurentul - reclamant, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat şi reţine următoarele:
Prin acţiune, recurentul - reclamant solicită anularea Ordinului care îi limitează dreptul la informare prin faptul că este privat de accesul la anumite posturi de televiziune, precum: A.P., N.G., R.TV, D., T.V.R.C., E., V.H.1, susţinând că prin introducerea şi vizionarea acestor programe îşi poate îmbogăţi cunoştinţele generale şi acesta este singurul mijloc concret de a ţine legătura cu societatea şi realităţile cotidiene.
Ordinul ministrului justiţiei nr. 1220/ C din 13 iunie 2001 privind posibilitatea primirii de către deţinuţi de aparatură audio - vizuală, instrumente muzicale, echipament şi materiale sportive a fost emis în temeiul şi cu respectarea art. 1 alin. (2) din Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor şi art. 4 alin. (1) şi art. 7 alin. (2) şi alin. (3) din HG nr. 212/2001 privind organizarea şi funcţionarea M.J.
Curtea constată că Legea nr. 23/1969 a fost abrogată de Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, iar HG nr. 212/2001 a fost abrogată prin HG nr. 736/2003, abrogată la rândul ei, prin HG nr. 83/2005, aceste ultime două hotărâri reglementând, de asemenea, organizarea şi funcţionarea M.J.
În mod corect, Instanţa de Fond a analizat legalitatea Ordinul ministrului justiţiei nr. 1220/ C din 13 iunie 2001 în raport cu dispoziţiile legale cu forţă juridică superioară în executarea cărora a fost emis.
Curtea de Apel, cu ocazia soluţionării litigiului în fond, a avut în vedere dispoziţiile art. 6 din Ordinul contestat, potrivit cărora:
„Art. 6. - Deţinuţii vor putea viziona, în funcţie de posibilităţile tehnice existente, programele posturilor de televiziune recepţionate prin antena colectivă sau instalaţia TV cu circuit închis a aşezământului de deţinere. Programul de vizionare a emisiunilor TV va fi stabilit de comandantul/ directorul aşezământului de deţinere".
Întemeiat a reţinut Curtea de Apel că reclamantului nu i-a fost încălcat dreptul la informare, iar dreptul de apreciere al conducătorului penitenciarului nu reprezintă un exces de putere, ci este în concordanţă cu regimul de executare a pedepselor privative de libertate.
În plus faţă de aspectele reţinute de Instanţa fondului, Curtea constată că, în prezent, dreptul la informaţie al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este reglementat de art. 41 din Legea nr. 275/2006, care a abrogat Legea nr. 23/1969.
Or, potrivit acestor dispoziţii:
„Art. 41.
- alin. (1) Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate de a avea acces la informaţiile de interes public nu poate fi îngrădit.
- alin. (2) Accesul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informaţiile de interes public se realizează în condiţiile legii;
- alin. (3) A.N.P. are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării dispoziţiilor legale privind liberul acces la informaţiile de interes public pentru persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.
- alin. (4) Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informaţii de interes public se realizează şi prin publicaţii, emisiuni radiofonice şi televizate sau prin orice alte mijloace autorizate de către administraţia penitenciarului."
Informaţiile de interes public la care face referire art. 41 alin. (2) sunt cele definite de dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, potrivit cărora „prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei".
În raport cu înţelesul legislativ al noţiunii de „informaţie de interes public", este neîntemeiată critica recurentului - reclamant referitoare la încălcarea dreptului la informaţie prin faptul că se află în imposibilitatea de a viziona anumite posturi de televiziune, ce reprezintă forme de comunicare audiovizuală care nu se circumscriu categoriei informaţiilor la care autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a asigura accesul liber şi neîngrădit al persoanei în condiţiile prevăzute de Legea nr. 544/2001.
În raport de cele mai sus reţinute, Curtea apreciază că soluţia Instanţei de Fond este legală şi temeinică, în deplină concordanţă cu cadrul legal aplicabil cauzei deduse judecăţii, motiv pentru care, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., şi urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - reclamant B.F.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.F.I. împotriva sentinţei civile nr. 540 din 20 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 55/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 557/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
