ICCJ. Decizia nr. 610/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 610/2008
Dosar nr. 6402/111/2006
Şedinţa publică de la 19 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bihor, la 09 octombrie 2006, reclamanta Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea a solicitat anularea deciziei nr. 967 din 04 septembrie 2006 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparţinut cultelor Religioase din România, ca nelegală şi, pe cale de consecinţă, să fie obligate pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România („Comisia”), la restituirea bulelor papale şi a diplomelor împărăteşti de numire a episcopilor, precum şi a altor documente care au existat în arhiva contestatoarei la momentul preluării abuzive.
În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat eronata interpretare de către Comisie a dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000, astfel cum a fost republicată, deoarece acest act normativ nu exclude şi retrocedarea bunurilor mobile, dacă ele există fizic în momentul formulării cererii de retrocedare.
Reclamanta a arătat că este vorba despre documente cu caracter istoric care există fizic şi sunt păstrate în Arhivele Statului – Filiala Oradea, bunuri ce aparţin reclamantei, fiind firesc ca ele să fie păstrate în arhivele acestei instituţii de cult.
Intimata Comisie a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bihor, excepţie admisă de instanţa de fond care, prin sentinţa nr. 39 din 15 ianuarie 2007, şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Oradea.
După declinare, la termenul de judecată din 15 iunie 2007, reclamanta a depus la dosar o completare de acţiune prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Arhivelor Naţionale din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, solicitând ca această autoritate să fie obligată la restituirea în natură a arhivei Episcopiei Române Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea.
Prin sentinţa civilă nr. 138/CA-PI din 07 septembrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia pentru anularea deciziei nr. 967 din 04 septembrie 2006.
A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate împotriva pârâtului Ministerul Internelor şi Reformei Administrative – Arhivele Naţionale, în favoarea Judecătoriei Oradea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că restituirea bunurilor mobile este posibilă doar odată cu restituirea unui imobil ce face obiectul O.U.G. nr. 94/2000.
Fiind evidentă intenţia legiuitorului de a include în obiectul de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, la art. 1 pct. 11, doar a „bunurilor mobile care se află în momentul depunerii cererii de retrocedare într-un imobil ce se restituie”, în temeiul acestui act normativ şi în condiţiile în care reclamanta nu a invocat alte motive de nelegalitate a deciziei nr. 967 din 04 septembrie 2006 emisă de Comisie cu privire la care instanţa de contencios administrativ are competenţă, acţiunea a fost respinsă.
Având în vedere modificarea acţiunii reclamantei, instanţa a reţinut că aceasta s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 132 C. proc. civ. şi că obiectul acestei completări îl constituie o obligaţie civilă – predarea unor bunuri mobile preluate abuziv - ceea ce constituie o acţiune civilă de sine-stătătoare şi în temeiul dispoziţiilor art. 158 şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ., a trimis cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Oradea.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs în termen legal Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.
În motivarea cererii, recurenta critică sentinţa, întrucât instanţa a dat o interpretare restrictivă dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000, însuşindu-şi în totalitate punctul de vedere al Comisiei şi invocând în mod eronat dispoziţiile art. 1 alin. (11) din ordonanţă, în raport cu situaţia de fapt din cauză.
Consideră recurenta că o interpretare restrictivă absolută, precum cea aplicată de instanţă, este în contradicţie cu principiile legilor speciale de retrocedare care se bazează pe restituirea în natură a bunurilor – fie ele imobile ori mobile – iar în caz de imposibilitate a acesteia, acordarea despăgubirilor, privind aşadar principiul „restitutio in integrum”.
Arată recurenta că, prin situaţia sa de fapt, se încadrează total în dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, întrucât Palatul Episcopal Greco-Catolic din Oradea a fost preluat abuziv împreună cu toate bunurile mobile aflate în acesta, inclusiv Arhiva Episcopiei.
În aceste condiţii, consideră recurenta că decizia Comisiei de respingere a cererii de restituire a bunurilor mobile este nelegală.
Recursul nu se fondează.
Instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a legii speciale. Dispoziţiile art. 1 alin. (11) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 209/2005, prevăd expres şi neechivoc că bunurile mobile preluate împreună cu imobilul pot fi restituite numai dacă mai există în imobil la data cererii de retrocedare.
În speţă, recurenta însăşi a arătat că bunurile mobile solicitate – documente cu caracter religios şi istoric – se află în Arhivele Statului.
Or, instanţa de fond nu putea face o interpretare extensivă a unui text restrictiv, căci ar fi încălcat astfel un text imperativ.
În raport cu aceste considerente strict juridice, argumentele recurentei privind scopul şi mijloacele de aplicare a legilor speciale de restituire nu au relevanţă juridică.
Aşa fiind, soluţia de declinare a competenţei cu privire la cererea de restituire a bunurilor mobile de către Arhivele Naţionale este şi ea legală, în considerarea naturii civile a cererii şi a dispoziţiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ. care prevăd plenitudinea de competenţă a judecătoriei în materie civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică împotriva sentinţei civile nr. 138/CA din 07 septembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 607/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 618/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
