ICCJ. Decizia nr. 603/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 603/2008
Dosar nr. 1155/64/2007
Şedinţa publică de la 15 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Braşov, reclamantul O.M.D., reprezentat de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor a chemat în judecată Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna solicitând obligarea pârâţilor la încadrarea sa în corpul ofiţerilor de poliţie, cu echivalarea gradului profesional corespunzător pregătirii şi studiilor superioare de care beneficiază şi plata drepturilor salariale aferente.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 152/F din 19 noiembrie 2007 a admis acţiunea, a obligat pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative să-l încadreze pe reclamant în categoria A – corpul ofiţerilor de poliţie începând cu 01 martie 2003 şi să-i echivaleze gradul profesional corespunzător pregătirii şi studiilor absolvite, a obligat pârâţii să-i plătească reclamantului drepturile salariale aferente gradului profesional începând cu august 2004 şi până la data încadrării în corpul ofiţerilor de poliţie şi cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamantul ocupă funcţia de agent I la Serviciul Cercetării Penale din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Covasna şi a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Braşov în sesiunea februarie 2003.
Au fost citate dispoziţiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, în forma iniţială şi pentru că reclamantul a absolvit studii superioare de lungă durată, acestuia i-ar fi aplicabile aceste prevederi.
Modificările aduse art. 73 alin. (7) prin O.U.G. nr. 89 din 14 octombrie 2003 se consideră că nu pot fi aplicabile faţă de reclamant în baza principiului neretroactivităţii legii reglementat de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 1 C. proc. civ., pentru că reclamantului îi este aplicabilă legea de la data naşterii raportului juridic obligaţional, conform principiului „tempus regit actum”.
Pentru că art. 73 alin. (7) din forma iniţială a Legii nr. 360/2002 ar avea caracter imperativ, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative era obligat să-l încadreze pe reclamant în corpul ofiţerilor de poliţie şi să-i acorde gradul profesional corespunzător condiţiilor pe care le îndeplinea, iar pentru că nu a respectat această obligaţie, acţiunea a fost admisă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, considerând-o nelegală şi netemeinică.
Mai întâi, a fost invocat faptul că O.M.D. era decăzut din dreptul de a introduce acţiune pentru că a promovat examenul de licenţă în luna februarie 2003 şi a introdus acţiunea la 09 august 2007, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Se consideră că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală şi pentru că a dispus încadrarea retroactivă a agentului de poliţie în categoria profesională A – Corpul ofiţerilor de poliţie începând cu 01 martie 2003 cu toate că de la absolvirea studiilor şi până în prezent acesta nu a îndeplinit atribuţii specifice ofiţerilor de poliţie, ci pe cele specifice agenţilor de poliţie.
Hotărârea instanţei de fond este criticată şi pentru că este fundamentată pe un text de lege care este, în prezent, modificat, respectiv art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 89/2003, care prevede că „agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţer vacante”.
Din interpretarea acestui ar rezulta că absolvirea studiilor superioare este o condiţie pentru participarea la concurs a agenţilor de poliţie, dar nu pentru promovarea directă a acestora în corpul ofiţerilor de poliţie, iar reclamantul a participat, de la absolvirea studiilor, la două concursuri în vederea trecerii în corpul ofiţerilor, dar nu le-a promovat.
S-a solicitat admiterea recursului Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi, în principal, constatarea că O.M.D. este decăzut din dreptul de a formula cererea de chemare în judecată, iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
După analiza motivelor de recurs invocate, inclusiv dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamantul O.M.D. este agent de poliţie, iar în anul 2002 a promovat examenul de licenţă, fiind absolvent al Facultăţi de Drept din cadrul Universităţii Braşov.
Instanţa de fond a apreciat că cererea de obligare a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de a-l încadra pe reclamant în categoria corpului ofiţerilor de poliţie este fondată, însă soluţia pronunţată de instanţa de fond este dată cu interpretarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Este adevărat că potrivit art. 73 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, în momentul intrării în vigoare a legii, gradele militare ale poliţiştilor vor fi echivalente cu gradele profesionale, conform pregătirii şi studiilor fiecăruia şi că art. 73 alin. (7), în forma în vigoare la data adoptării legii prevedea că „agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare de lungă durată cu diplomă de licenţă sau echivalentă, sau studii superioare de lungă durată cu diplomă sau echivalentă vor fi încadraţi în categorii şi grade profesionale corespunzătoare studiilor, în condiţiile legii”, dar acest ultim text a fost modificat prin O.U.G. nr. 89/2003 şi care prevede că „agenţii de poliţie care absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţer vacante”.
Prin invocarea unui text de lege, care a fost modificat încă din anul 2003, instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, pentru că nu poate fi considerat temei de drept un text care nu mai este în vigoare la momentul pronunţării soluţiei, pentru că ar însemna ca legea, deşi modificată, se producă efecte în prezent ceea ce reprezintă o retroactivitate a unei norme de lege modificată.
Faptul că în anul 2003, când a absolvit facultatea era în vigoare Statutul poliţistului, reclamantul O.M.D. era absolvent de studii superioare nu îndreptăţea instanţa de fond să oblige Ministerul Internelor şi Reformei Administrative să-l încadreze în corpul ofiţerilor de poliţie numai pentru că, la acel moment, legea prevedea trecerea absolvenţilor de studii superioare în categorii şi grade profesionale corespunzător studiilor, dar tot în condiţiile legii, iar în prezent, textul de lege prevede că absolvenţii de studii superioare pot ocupa posturi de ofiţer dacă participă la concurs.
Chiar şi dispoziţiile art. 73 alin. (7) din Statutul Poliţistului, în forma anterioară modificărilor aduse de O.U.G. nr. 89/2003, ar trebui interpretate coroborat cu cele ale art. 9 alin. (2) din acelaşi act normativ care prevede că ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi cu diplomă sau licenţă ai instituţiilor de învăţământ superior.
Absolvirea studiilor superioare conferă agenţilor de poliţie dreptul de a se înscrie la concurs, dar nu şi dreptul de a fi numiţi „de jure” ca ofiţeri de poliţie.
Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul O.M.D. cunoştea faptul că legea s-a modificat şi că pentru promovarea în corpul ofiţerilor este necesară susţinerea unui concurs pentru că a participat la două concursuri organizate de Inspectoratul General al Poliţiei Române în luna mai 2003 şi 24 octombrie 2006, fiind declarat respins.
Pentru că a absolvit studii superioare, în baza unor acte normative, reclamantul beneficiază de spor de 25% pentru că îndeplineşte şi unele sarcini suplimentare.
Faţă de cele prezentate, va fi admis recursul declarat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, va fi modificată, în tot, sentinţa atacată şi, pe fond, respinsă acţiunea reclamantului O.M.D., reprezentat de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor, ca neîntemeiată.
În privinţa motivului de recurs căruia reclamantul era decăzut din dreptul de a introduce acţiunea prin interpretarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se constată că acesta este nefondat.
Art. 11 din Legea nr. 554/2004 reglementează termenul de introducere a acţiunii, care este de 6 luni, iar pentru motive temeinice, pentru actul administrativ unilateral cererea poate fi introdusă într-un termen de cel mult 1 an de la data emiterii actului.
La instanţa de fond, cererea de chemare în judecată nu a indicat temeiul de drept din Legea nr. 554/2004, dar acesta la 27 iunie 2007 a adresat o cerere Ministerului Internelor şi Reformei Administrative prin care a solicitat încadrarea în gradul profesional de ofiţer de la data absolvirii. Nu s-a precizat dacă s-a primit sau nu un răspuns dar la data de 28 august 2007 s-a adresat instanţei de contencios administrativ, astfel că cererea a fost formulată în termen şi nu poate fi invocată decăderea, coniderându-se că cererea s-a bazat pe refuzul autorităţii de a-i acorda drepturile solicitate.
De altfel, în motivele de recurs nu se precizează în raport de care dată şi care act ar interveni decăderea, dar nu se poate considera că termenul pentru introducerea acţiunii ar trebuie să se calculeze din anul 2002.
De aceea, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi modificată în tot sentinţa atacată şi, pe fond, respinsă acţiunea reclamantului O.M.D., reprezentat de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva sentinţei nr. 152/F din 19 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea reclamantului O.M.D. reprezentat de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 602/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 607/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
