ICCJ. Decizia nr. 612/2008. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 612/2008
Dosar nr. 9295/1/2007
Şedinţa publică din 19 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Urmare controlului efectuat la SC Î.R.L.U.C.F.R.I.R.L.U. S.A., de către D.C.F.U.B. privind situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului, pentru înlăturarea abaterilor financiar - contabile, consemnate în procesul - verbal de constatare din 26 aprilie 2007, prin Decizia nr. 22 din 10 mai 2007 emisă de directorul D.C.F.U.B. s-au stabilit următoarele măsuri:
1. Intrarea în legalitate cu privire la evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a tuturor terenurilor necesare realizării obiectivului de activitate al societăţii (inclusiv la secţiile teritoriale) conform prevederilor HG nr. 864/2001, Criteriilor M.F. - M.L.P.A.T. cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a celorlalte acte normative care reglementează reevaluarea terenurilor societăţilor comerciale cu capital de stat;
2. Întreprinderea demersurilor necesare pentru obţinerea titlurilor de proprietate asupra terenurilor, precum şi îndeplinirea formalităţilor legale în vederea majorării capitalului social cu valoarea acestora;
3. Reflectarea în patrimoniul societăţii, în conformitate cu prevederile legale în vigoare a contravalorii lucrărilor de modernizare a clădirilor administrative (inclusiv contravaloarea proiectului de execuţie), stabilirea reală a cotelor de amortizare lunară la aceste clădiri şi corectarea înregistrărilor de amortizare lunară la aceste clădiri şi corectarea înregistrărilor în evidenţa contabilă. Totodată, se vor lua măsuri pentru declararea la organele administraţiei publice locale a valorii reale a clădirilor, precum şi plata diferenţelor de impozit datorate pentru perioada august - decembrie 2006.
Împotriva deciziei a formulat întâmpinare SC Î.R.L.U.C.F.R.I.R.L.U. SA Bucureşti, invocând excepţiile de necompetenţă materială şi necompetenţă teritorială a organului de control, iar în subsidiar, anularea măsurilor dispuse ca nelegale şi netemeinice.
În ce priveşte competenţa C.C., societatea a susţinut că nu face parte din societăţile care sunt supuse controlului în conformitate cu prevederile art. 18 şi art. 19 din Legea nr. 92/1994, republicată şi că nu se justifică extinderea controlului asupra Secţiei I.R.L.U. Paşcani care se află în raza de activitate a D.J.C.F.U.I.
În legătură cu măsurile dispuse la pct. 1 şi 2, critica esenţială se referă la faptul ca organul de control nu a prezentat acte justificative în sprijinul constatării şi că nu s-au respectat prevederile art. 2, alin. (6) din HG nr. 864/2001, ignorându-se explicaţiile şi observaţiile formulate în acest sens.
Prin Decizia nr. 107 din 4 iulie 2007, C.C. a respins întâmpinarea formulată de SC Î.R.L.U.C.F.R.I.R.L.U. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 22 din 10 mai 2007 emisă de directorul D.C.F.U.B.
Pentru a fi pronunţată această soluţie, s-a reţinut că măsurile dispuse prin Decizia atacată sunt în concordanţă cu prevederile art. 94 lit. c) şi art. 95 din Legea nr. 94/1992.
Împotriva Deciziei nr. 107 din 4 iulie 2007 a C.C. a declarat recurs SC Î.R.L.U.C.F.R.I.R.L.U. SA Bucureşti, solicitând desfiinţarea acesteia, reţinerea cauzei pentru continuarea judecăţii, admiterea excepţiei de necompetenţă materială a organului de control şi a excepţiei de necompetenţă teritorială, iar, pe fondul procesului admiterea întâmpinării împotriva măsurilor dispuse la pct. 1, 2 şi 3 din Decizia nr. 22 din 10 mai 2007.
La termenul din 19 februarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivul de nelegalitate de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., apreciind că hotărârea atacată s-a dat cu încălcarea competenţei altei Instanţe, motiv incident în speţă pentru considerentele în continuare arătate.
Decizia atacată a fost pronunţată de C.C., în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea n. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, asupra unei întâmpinări formulate împotriva Deciziei nr. 22 din 10 mai 2007 emisă de D.D.C.F.U.B.
Această întâmpinare reprezintă o contestaţie formulată împotriva unui act administrativ emis de o autoritate administrativă de nivel local, iar competenţa de soluţionare a acesteia revine secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti, raportat la dispoziţiile art. 140 alin. (1) teza a II-a din Constituţia României, revizuită, art. 1 din OUG nr. 117/2003 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, Constituţia revizuită, prin textul indicat, a stabilit că litigiile rezultate din activitatea C.C. se soluţionează, în condiţiile legii organice, de instanţele specializate.
Activitatea jurisdicţională a C.C. a fost preluată de instanţele judecătoreşti în condiţiile OUG nr. 117/2003, act normativ care prin art. 1 a atribuit competenţa de soluţionare a litigiilor de această natură Instanţelor judecătoreşti ordinare, până la constituirea celor specializate.
Or, aceste prevederi constituţionale şi legale se referă inclusiv la activitatea jurisdicţională a completului prevăzut de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, aşa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) al OUG nr. 117/2003, introdus prin Legea nr. 49/2004 de aprobare a acestei ordonanţe.
În concluzie, Decizia adoptată de C.C. în condiţiile art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările ulterioare, este nelegală, această autoritate administrativă autonomă depăşindu-şi competenţa legală, prin arogarea unor competenţe jurisdicţionale pe care nu le are.
În consecinţă, reţinând incidenţa în speţă a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ., coroborat cu art. 2 lit. d) C. proc. civ., art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 1 din OUG nr. 17/2003, va admite recursul şi va casa Decizia atacată, dispunând trimiterea cauzei spre soluţionare Instanţei competente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC Î.R.L.U.C.F.R.I.R.L.U. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 107 din 4 iulie 2007 a C.C.R.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare în fond la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 609/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 616/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
