ICCJ. Decizia nr. 621/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 621/2008
Dosar nr. 1063/35/2007
Şedinţa publică din 19 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la 25 iunie 2007, reclamantul V.I. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P.B., solicitând anularea Hotărârii nr. 13177 din 18 mai 2007 emisă de pârâtă şi stabilirea în favoarea lui a calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, din eroare, în cuprinsul hotărârii atacate pârâta a reţinut că ar fi avut calitatea de persoană refugiată din localitatea Oşorhei în Ploieşti.
Prin sentinţa civilă nr. 161/ CA - PI din 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului V.I. împotriva pârâtei C.J.P.B., a anulat Hotărârea nr. 13177 din 18 mai 2007 emisă de pârâtă, şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut că reclamantul s-a refugiat singur, fiind o persoană majoră la data refugiului, iar acesta a avut loc din cauza persecuţiilor etnice din localitatea Şerani în localitatea Roşia de Beiuş, începând din luna noiembrie 1940 până în anul 1943.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs C.J.P.B., care a motivat, în esenţă, că la dosarul cauzei nu există un document oficial din care să rezulte calitatea de persoană refugiată a intimatului şi nici o dovadă a persecuţiilor etnice suferite de acesta, iar declaraţiile martorilor sunt contradictorii.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor G.I. şi R.F., se reţine că intimatul - reclamant s-a refugiat din cauza persecuţiilor etnice din localitatea Şerani în localitatea Roşia de Beiuş, începând din luna noiembrie 1940 până în anul 1943.
Raportat la aceste declaraţii nu poate fi reţinută susţinerea recurentei potrivit căreia nu ar exista dovada persecuţiilor etnice suferite de petent motivată cu aceea că ar fi contrazisă starea de fapt susţinută de petent de înscrisul oficial din 27 martie 1941 comunicată de D.A.N.C.B., deoarece această fişă nu se referă la autorii petentului.
Cum din probele administrate rezultă că intimatul - reclamant V.I. s-a refugiat singur, fiind o persoană majoră la data refugiului, este firesc ca acesta să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
În consecinţă, sentinţa Instanţei de Fond este legală şi temeinică, situaţie în care recursul de faţă urmează să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.B. împotriva sentinţei civile nr. 161/ CA - PI din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 616/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 622/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
