ICCJ. Decizia nr. 626/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 626/2008
Dosar nr. 330/39/2007
Şedinţa publică din 19 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, reclamantul S.Ş., în calitate de soţ supravieţuitor al defunctei S.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B. anularea adresei din 16 iulie 2007 emisă de pârâtă şi să i se recunoască fostei soţii calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 03 martie 1944 - 06 martie 1945.
În motivare, reclamantul a arătat ca prin sentinţa nr. 122 din 5 mai 2004 a Curţii de Apel Suceava s-a admis acţiunea formulată de S.E., a fost modificată Hotărârea nr. 1056 din 7 noiembrie 2003 emisă de pârâtă şi s-a stabilit că aceasta beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000 pentru perioada 03 martie 1944 - 06 martie 1945. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de parată prin Decizia nr. 476 din 31 ianuarie 2005, a casat sentinţa atacată şi, în rejudecare, a respins ca nefondată acţiunea.
Cum practica Instanţei de control judiciar în materie a fost neunitara, prin Decizia nr. 41/2007 s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General şi s-a statuat că beneficiază de masurile reparatorii prevăzute de art. 1 lit. c) din OUG nr. 105/1999 cetăţenii români indiferent de naţionalitate care au fost persecutaţi din motive etnice de regimul instaurat în perioada 6 septembrie 1940 - martie 1945, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritorii romaneşti aflate sub ocupaţia altor state şi indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se află sub jurisdicţie românească ori sub administraţia unui alt stat.
În fine, a arătat că în acest context, s-a adresat pârâtei din nou cu cerere pentru a-i recunoaşte drepturile soţiei, însă prin adresa din 16 iulie 2007 i s-a respins cererea în mod nejustificat.
Prin sentinţa civilă nr. 129 din 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul S.Ş. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa a reţinut că în cazul de faţă evacuarea soţiei reclamantului şi a familiei acesteia nu a avut loc ca urmare a persecuţiei etnice, ci a evenimentelor de război, situaţie ce potrivit voinţei legiuitorului, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs S.Ş., care a motivat, în esenţă, că Legea nr. 189/2000 a fost adoptată pentru a repara gravele prejudicii suferite şi de cetăţenii care s-au aflat în nord - estul Moldovei, ocupată de trupele sovietice, regimul de persecuţie pe motive etnice fiind evident, cum este şi cazul soţiei defuncte a recurentului.
Recursul este nefondat.
Se reţine că la data de 2 iulie 2007, soţul supravieţuitor, respectiv S.Ş., a solicitat instituţiei pârâte punerea în executare a sentinţei Curţii de Apel Suceava nr. 122 din 05 mai 2004 şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 în calitate de soţ supravieţuitor. Instituţia pârâtă a comunicat solicitantului prin intermediul adresei din 16 iulie 2007 faptul că nu poate acorda drepturile solicitate deoarece există autoritate de lucru judecat în Dosarul nr. 7179/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în urma pronunţării Deciziei nr. 476 din 31 ianuarie 2005 prin care Instanţa de control a respins acţiunea defunctei sale soţii, aceasta fund definitivă si irevocabilă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 329 alin. (3) C. proc. civ., recursul în interesul legii nu are efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate si nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese, ci este obligatoriu pentru Instanţe numai în cadrul speţelor ulterioare. Drept urmare, stabilirea calităţii de persoană refugiată a defunctei soţii, S.E., a avut loc în urma judecării litigiului din Dosarul nr. 7179/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin intermediul Deciziei nr. 476 din 31 ianuarie 2005, această Instanţă constatând că mai sus numita nu are calitatea de persoană refugiată sau deportată din motive etnice.
Pe cale de consecinţă, cum Instanţa de control s-a pronunţat definitiv şi irevocabil asupra acestei cereri, o altă Instanţă nu mai poate retracta printr-o altă hotărâre cele stabilite de Instanţa de Fond în Dosarul nr. 7179/2004, în sensul stabilirii calităţii de persoană refugiată a defunctei soţii a contestatorului.
La stabilirea drepturilor de urmaş prevăzute de Legea nr. 189/2000 se stabilesc mai întâi drepturile defunctului soţ, iar cele ale soţului supravieţuitor fiind o consecinţă care derivă din primele.
Cum Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit faptul că defuncta soţie nu are calitatea de persoană refugiată sau strămutată din motive etnice, aceasta fiind parte în vechiul proces, este evident faptul că o altă instanţă nu poate să procedeze în alt mod decât a făcut-o Instanţa de control.
În mod corect şi legal Instanţa de Fond a reţinut faptul că evacuarea defunctei soţii a recurentului a avut loc nu ca urmare a unei persecuţii din motive etnice, ci a fost rezultatul evenimentelor de război, statul român luând măsuri de protecţie a populaţiei atunci când a mutat o parte din cetăţeni din zonele de conflict ale ţării în alte zone unde războiul nu ajunsese încă.
De reţinut este şi faptul că măsurile reparatorii impuse de Legea nr. 189/2000 pot fi acordate numai persoanelor persecutate din motive etnice, în această speţă nefiind vorba de o astfel de persecuţie ci, din contră, de protecţia statului român faţă de cetăţenii săi.
În consecinţă, având în vedere considerentele prezentate, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 129 din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 623/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 628/2008. Contencios → |
|---|
