ICCJ. Decizia nr. 623/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 623/2008
Dosar nr. 2245/36/2007
Şedinţa publică din 19 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2245/36/2007 la Curtea de Apel Constanţa, reclamanta B.A., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 5527 din 31 martie 2006 emisă de pârâtă şi a solicitat constatarea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria în România, ca urmare a Tratatului încheiat la Craiova între statul bulgar şi statul român, la 6 septembrie 1940.
Reclamanta s-a născut la data de 2 ianuarie 1944, în perioada de refugiu a părinţilor săi şi a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile.
Prin sentinţa civilă nr. 663/ CA din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T.
A anulat Hotărârea nr. 5527 din 31 martie 2006 emisă de C.J.P.T. şi a constatat că reclamanta B.A. are calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut că în speţă reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, dar în perioada reglementată de art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile ca şi familia sa, astfel că şi aceasta este îndrituită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei civile nr. 663/ CA din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs parata C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a-şi încadra criticile în vreuna din situaţiile prevăzute de art. 304 din C. proc. civ. şi invocând dispoziţiile OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002.
Prin motivele de recurs, C.J.P.T. contestă faptul ca Instanţa a acordat reclamantei beneficiul OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi susţine că aceasta nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din ordonanţă şi de art. 2 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, întrucât nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populaţie între România şi Bulgaria, iar în anul naşterii sale – 1944, nu a avut loc nici un schimb de populaţie între cele două state, astfel că, născându-se în localitatea în care părinţii săi fuseseră strămutaţi anterior, nu a fost obligate sa-şi schimbe domiciliul.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta - parata C.J.P.T., în raport cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, criticile recurentei - parate vizează acordarea beneficiului OG nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinţii lor au fost strămutaţi în urma Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
În cauza, este necontestat faptul ca familia intimatei - reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, şi că reclamanta B.A. s-a născut în România, în localitatea Mihai Bravu, judeţul Tulcea, unde fuseseră strămutaţi părinţii săi.
Instanţa de Fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pe cale de consecinţă, în mod corect şi în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Instanţa de Fond a reţinut că prejudiciile suferite de părinţi urmare strămutării sunt suportate şi de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
A admite teza recurentei - parate ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata - reclamantă, pe de o parte, şi părinţii săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeaşi situaţie, în speţă cea de strămutat, suportând consecinţe nefavorabile similare datorate persecuţiilor din motive etnice.
Interpretarea pe care Instanţa de Fond a dat-o dispoziţiilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a Instanţei judecătoreşti".
În consecinţă, pe baza probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat şi legal, a reţinut că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi că, fiind născută la data de 2 ianuarie 1944 în localitatea de strămutare a familiei sale, B.A. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi beneficiază de prevederile ordonanţei pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de C.J.P.T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinţei civile nr. 663/ CA din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 622/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 626/2008. Contencios → |
|---|
