ICCJ. Decizia nr. 643/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 643/2008
Dosar nr. 716/40/2007
Şedinţa publică din 19 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Botoşani la data de 1 noiembrie 2006, T.L. a chemat în judecată C.N.P.D.A.S., I.N.E.M.R.C.M. şi M.M.S.S.F. solicitând:
- „stabilirea nulităţii absolute şi anularea Deciziei nr. 167 din 4 septembrie 2006" emisă de C.J.P.B., prin care s-a sistat sporul de condiţii deosebite de muncă de 10% pe care îl primea în calitate de medic specialist în expertiza medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;
- „stabilirea nulităţii absolute şi anularea" adresei C.N.P.A.S. înregistrată la C.J.P.B. din 10 august 2006, datorită căreia a fost emisă Decizia menţionată ai sus;
- admiterea contestaţiei înregistrată la C.N.P.A.S. din 4 octombrie 2006 împotriva aceleiaşi decizii şi implicit, a adresei;
- admiterea contestaţiei înregistratela C.J.P.B. din 8 octombrie 2006 împotriva Deciziei nr. 167/2006;
- reacordarea sporului de condiţii deosebite de muncă;
- anularea şi ulterior, corectarea în carnetul de muncă a menţiunii „sistat spor condiţii de muncă";
- recuperarea prejudiciului salarial de 119 RON/ lună cauzat prin sistarea sporului de condiţii deosebite de muncă, cu începere din luna septembrie 2006 şi până la executarea sentinţei pronunţate în această cauză;
- plata de către pârâţi a unor daune morale pentru prejudiciul cauzat de stresul la care a fost supusă de funcţionarii publici care au nesocotit clauzele contractului individual de muncă, inclusiv sancţionarea lor pentru măsurile nelegale dispuse;
- obligarea pârâţilor C.N.P.D.A.S., I.N.E.M.R.C.M. Bucureşti, să-i răspundă la solicitările formulate privind sporul de condiţii deosebite de muncă, precum şi „anularea discriminării privind cuantumul procentului acordat pentru condiţii de muncă deosebite".
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că încă de la angajarea sa ca medic specialist în expertiza medicală şi recuperarea capacităţii de muncă a primit sporul de 10% pentru condiţii de muncă deosebite, conform art. 8 lit. b) din HG nr. 281/1993. Ca atare, sistarea acordării acestui spor dispusă prin Decizia nr. 167 din 4 septembrie 2006, emisă în baza adresei nr. 18444 din 10 august 2006 este nelegală şi discriminatorie în condiţiile în care un spor similar de 15% pentru condiţii de muncă deosebite, cu efort neuropsihic este acordat în continuare medicilor angajaţi la I.N.E.M.R.C.M. Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 193 din 14 februarie 2007, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a disjuns soluţionarea capătului de cerere având ca obiect stabilirea nulităţii adresei C.N.P.D.A.S. din 10 august 2006 şi totodată, a dispus în acest scop, înfiinţarea unui nou dosar.
De asemenea, a anulat Decizia n. 167 din 4 septembrie 2006 emisă de pârâta C.J.P.B. şi a obligat această autoritate publică să acorde reclamantei sporul de 10% prevăzut de art. 8 lit. b) din HG nr. 281/2003, începând cu data de 1 septembrie 2006 până la data executării sentinţei, suma urmând a fi actualizată în funcţie de dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2001, de la data punerii în întârziere, 1 noiembrie 2006 şi până la data plăţii efective.
Capetele de cerere având ca obiect anularea discriminării privind sporul de condiţii deosebite, plata daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată au fost respinse ca neîntemeiate şi în sfârşit, s-a luat act de renunţarea reclamantei la judecata celorlalte capete de cerere.
Prin sentinţa civilă nr. 200 din 15 februarie 2007, acelaşi Tribunal şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii reclamantei pentru constatarea nulităţii absolute a adresei, în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a acestei curţi, a pronunţat apoi, sentinţa civilă nr. 145 din 8 octombrie 2007, respingând acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că sporul la a cărui sistare se referă adresa C.N.P.D.A.S. este reglementat de art. 8 alin. (1) lit. b) din HG nr. 281/1993. Dar, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea şi condiţiile de acordare a sporului se stabilesc prin Regulamentul elaborat de M.S.M.M.P.S. la propunerea instituţiilor centrale interesate.
În speţă, pârâta C.N.P.D.A.S. este o asemenea instituţie centrală interesată şi prin urmare, ea a omis adresa respectivă cu respectarea legii.
S-a mai menţionat că de altfel, Decizia nr. 167 din 4 septembrie 2006 emisă de pârâta C.N.P.D.A.S. în baza acelei adrese, a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta T.L.
Recurenta a susţinut că această hotărâre este nelegală şi netemeinică deoarece:
- pronunţarea ei a fost făcută cu încălcarea competenţei altei instanţe de judecată;
- Curtea de Apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti şi „nu s-a pronunţat asupra excepţiei de autoritate a lucrului judecat privind necompetenţa materială a secţiei de contencios administrativ";
- prin hotărârea dată, Instanţa a nesocotit formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii;
- sentinţa conţine motive contradictorii şi este lipsită de temei legal, din moment ce reţine validitatea adresei contestate şi ignoră cererea sa pentru plata daunelor morale cuvenite, în cuantum de 35.000 RON.
Recursul este nefondat sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, reclamanta T.L. a învestit Tribunalul Botoşani cu o acţiune prin care, în principal a cerut să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 167 din 4 septembrie 2006, emisă de pârâta C.N.P.D.A.S. (de sistare a sporului de condiţii deosebite de muncă) şi a adresei din 10 august 2006, despre care a susţinut că a stat la baza emiterii deciziei menţionate mai sus.
Capetele de cerere accesorii vizau reacordarea sporului respectiv şi pretenţii ale reclamantei derivând din modificarea nelegală a unui drept salarial, ca un element important al contractului său individual de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 193 din 14 februarie 2007, Tribunalul Botoşani, secţia civilă a disjuns soluţionarea capătului de cerere privind anularea adresei C.N.P.D.A.S. din 10 august 2006 şi a dispus înfiinţarea unui nou dosar, iar prin sentinţa civilă nr. 200 din 15 februarie 2007 şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Suceava, cu motivarea că obiectul cererii respective atrage competenţa materială a acestei din urmă Instanţe.
Ambele hotărâri judecătoreşti au rămas irevocabile şi în consecinţă, secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel astfel investită, era obligată să judece pricina dintre părţi în limitele stabilite prin sentinţa pronunţată în soluţionarea litigiului de muncă.
Aşa fiind, fără temei se susţine în recurs că Instanţa a încălcat normele de competenţă şi în acelaşi timp, a depăşit atribuţiile conferite puterii judecătoreşti prin soluţionarea acestui litigiu în fond.
Motivarea sentinţei se limitează la natura juridică a adresei şi la caracterul nefondat al cererii reclamantei, de anulare a acesteia, fără a conţine considerente contradictorii.
Deşi adresa contestată nu are natura unui act administrativ de autoritate, în sensul definit prin dispoziţiile art. 2 lit. c) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 (constituind o simplă corespondenţă prin e-mail între două autorităţi publice), consecinţele sale au fost înlăturate ca urmare a desfiinţării Deciziei nr. 167 din 4 septembrie 2006 emisă de C.J.P.B. şi a obligării acestei autorităţi publice să plătească reclamantei sporul salarial cuvenit, în cuantumul actualizat.
Capetele de cerere subsecvente privind celelalte pretenţii patrimoniale ale reclamantei, inclusiv acordarea unor daune morale au fost respinse şi, întrucât hotărârea judecătorească a intrat în puterea lucrului judecat, ele nu mai puteau forma obiectul unei noi analize din partea instanţei de contencios administrativ.
Având în vedere aceste considerente şi inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.L., împotriva sentinţei civile nr. 145 din 8 octombrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 641/2008. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 644/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
