ICCJ. Decizia nr. 628/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 628/2008
Dosar nr. 123/57/2007
Şedinţa publică din 19 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta SC A. SRL Densuş, Peşteniţa a chemat în judecată pârâtul M.A.P.D.R., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea în parte a notei de control din 21 iunie 2006 privind concluziile rezultate în urma verificărilor efectuate la D.A.D.R.H. şi exonerarea reclamantei de restituirea sumei de 32.488,7 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că D.A.D.R.H. - Corpul de Control al M.A.P.D.R. a efectuat o verificare cu privire la modul de respectare a actelor normative privind utilizarea fondurilor bugetare alocate pentru subvenţii în cursul anului 2005, iar cu această ocazie a fost întocmită nota de control din 21 iunie 2006, act în care s-a reţinut neîntemeiat că, în ce o priveşte pe reclamantă, ordinul prefectului pentru constituirea comisiei de constatare a pagubei a fost emis ulterior încheierii procesului - verbal de constatare, astfel că D.A.D.R.H. prin adresa din 12 iulie 2006 i-a făcut cunoscut faptul că dosarul întocmit pentru despăgubiri nu este complet pentru a beneficia de subvenţii şi ca urmare a fost somată să restituie suma de 32.488,7 lei.
Reclamanta a mai arătat că această cerere este neîntemeiată, întrucât a respectat prevederile Legii nr. 381/2002, anunţând primăria în termenul de 48 de ore despre producerea calamităţii, iar constatarea pagubei s-a făcut în prezenţa producătorului agricol afectat, în termen de 3 zile de la producerea acestei calamităţi.
Prin sentinţa civilă nr. 26/ CA din 8 iunie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL cu sediul în comuna Densuş, sat Peşteniţa , judeţul Hunedoara, împotriva pârâtului M.A.D.R.
A anulat nota de control din 21 iunie 2006 întocmită de Corpul de Control al M.A.P.D.R. numai cu privire la obligarea reclamantei de restituire a sumei de 32.488,7 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia pe care o avea conform prevederilor art. 19 lit. c) din Legea nr. 381/2002, iar comisia constituită în componenţă legală s-a deplasat la faţa locului încheind procesul - verbal de constatare şi evaluare, astfel că dispoziţia de restituire a sumei de 32.488,7 lei RON nu este justificată, pagubele constatate cu ocazia cercetării locale din 27 aprilie 2005 fiind reale.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs M.A.D.R., solicitând, în principal, casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, modificarea ei în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca fiind inadmisibilă.
Au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., coroborate cu art. 3041 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora s-au susţinut, în esenţă, următoarele:
Hotărârea atacată este nelegală întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 113, 1141 C. proc. civ., reclamantei nefiindu-i comunicate cererea de chemare în judecată şi actele depuse în susţinerea acesteia.
De asemenea, hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât nota de control care s-a limitat să constate situaţia unei instituţii publice nu este un act administrativ de sine stătător, ci doar o operaţiune administrativă foarte importantă care, pentru a produce efecte juridice, trebuie să fie urmată de acte administrative emise pentru aplicarea concluziilor rezultate în urma actului de control.
Din această perspectivă, în opinia recurentului, actul atacat nu poate fi supus cenzurii de legalitate în condiţiile contenciosului administrativ, acesta înţelegând să invoce, pe cale de excepţie, inadmisibilitatea acţiunii.
Sub aspectul fondului cauzei, s-a apreciat ca fiind greşită concluzia primei Instanţe cu privire la temeinicia acţiunii, întrucât procesul - verbal de constatare şi evaluare a pagubelor la culturile agricole a fost semnat de o comisie care, în luna aprilie 2005, când s-a constatat paguba, nu era legal constituită şi, ca atare, nu era investită în acest sens. De asemenea, Ordinul nr. 259, avut în vedere la adoptarea soluţiei, a fost emis la data de 06 mai 2005, deci ulterior încheierii procesului - verbal de constatare şi evaluare a pagubelor la culturile agricole.
Reclamanta - intimată SC A. SRL a formulat întâmpinare, invocând pe cale incidentală, excepţia tardivităţii recursului şi, raportat la incidenţa acesteia, a solicitat, în principal, respingerea recursului ca tardiv, iar în subsidiar, respingerea lui ca nefondat.
Examinând excepţia invocată, în condiţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât actele dosarului atestă depunerea recursului în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, hotărârea fiind comunicată acestei părţi la 9 august 2007, iar recursul transmis prin poştă la 20 august 2007.
Recursul este fondat.
Analizând actele dosarului şi criticile recurentului, prin prisma dispoziţiilor art. 304, 3041 C. proc. civ. şi a prevederilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată incidenţa în speţă a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greşită a legii, pentru considerentele în continuare arătate.
Între condiţiile de exercitare a acţiunii directe în contencios administrativ se numără şi acelea ca actul atacat să fie un act administrativ, astfel cum este definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi, respectiv, ca acest act să vatăme un drept subiectiv recunoscut de lege sau un interes legitim.
Textul de lege mai sus indicat defineşte actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice. În formularea noţiunii de act administrativ, legea foloseşte, aşadar, constantele trăsături ale acestuia conturate în doctrina de specialitate şi evocate continuu de Instanţele judecătoreşti.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.
Prin urmare, judecătorul de contencios administrativ este obligat să stabilească dacă acţiunea priveşte un act administrativ tipic sau atipic, în sensul legii contenciosului administrativ, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odată cu acesta, sau simple adrese, notificări, etc., cu caracter pur tehnic administrativ, exceptate controlului judecătoresc.
În speţă, prin nota de control contestată, conţinând concluziile rezultate în urma verificărilor efectuate la D.A.D.R.H., inclusiv sub aspectul aplicării prevederilor Legii nr. 381/2002, HG nr. 46/2005 şi nr. 827/2005 privind modul de acordare a despăgubirilor producătorilor agricoli ale căror culturi au fost afectate de calamităţi naturale (lit. h)) s-au constatat anumite nereguli şi încălcări ale acestor prevederi legale, propunându-se luarea măsurilor necesare pentru recuperarea sumelor acordate necuvenit, respectiv emiterea de către directorul executiv, în termen de 30 de zile, a dispoziţiilor în baza cărora să se procedeze la recuperarea lor şi monitorizarea de către D.B.F. a gradului de recuperare în termen a acestora.
Această notă de control, care s-a limitat să constate încălcarea unor dispoziţii legale, nu este un act administrativ de sine stătător, în sensul legii contenciosului administrativ, întrucât nu a dat naştere, modificat sau stins raporturi juridice, pentru a se produce aceste efecte juridice fiind necesară emiterea dispoziţiilor de recuperare a sumelor încasate necuvenit, în aplicarea concluziilor prezentate în urma controlului efectuat, astfel încât legalitatea sa poate fi examinată numai în condiţiile formulării unei acţiuni directe împotriva respectivelor dispoziţii de recuperare a sumelor în discuţie.
Potrivit art. 8 alin. (1), teza finală, din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, intrată în vigoare ulterior pronunţării hotărârii atacate, se poate adresa Instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, situaţia astfel reglementată neregăsindu-se însă în speţă.
Incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. invocat de recurent, nu poate fi reţinută, dovada de îndeplinire a procedurii de citare atestând comunicarea motivelor acţiunii, cum corect a constatat şi prima Instanţă în examinarea cererii recurentului - pârât formulată după acordarea a trei termene de judecată şi depunerea de către acesta la dosar a actelor întocmite ca urmare a verificărilor efectuate.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi alin. (3) coroborate cu art. 304 pcr.9 C. proc. civ., va admite recursul, modificând în tot hotărârea atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii declarării recursului formulată de intimata - reclamantă SC A. SRL Densuş, judeţul Hunedoara.
Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinţei civile nr. 26/ CA din 8 iunie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond respinge ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL Densuş, judeţul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 626/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 641/2008. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
