ICCJ. Decizia nr. 644/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 644/2008
Dosar nr. 2485/57/2006
Şedinţa publică din 20 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 ianuarie 2006, reclamantul R.I. a solicitat ca în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004 să se constate neconstituţionalitatea prevederilor OG nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, cu referire specială la poziţia nr. 3 din anexa ordonanţei, respectiv S.A. înscris în C.F, să se constate nulitatea absolută a înscrisurilor care au stat la baza restituirii şi să se dispună restabilirea situaţiei anterioare în C.F. Avrig.
Cererea reclamantului s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în baza cărora instanţa de contencios administrativ investită, Curtea de Apel Alba – Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat încheierea din 24 februarie 2006 pentru sesizarea C.C. cu excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 13/1998.
C.C. a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant prin Decizia nr. 548 din 6 iulie 2006.
Faţă de soluţia dată excepţiei de neconstituţionalitate cu referire la poziţia nr. 3 din anexa ordonanţei, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 138 din 15 septembrie 2006, prin care a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul şi a solicitat modificarea hotărârii, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurentul a susţinut că a fost greşit citat după repunerea pe rol a cauzei faţă de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, care au prevăzut citarea părţilor numai dacă s-a constatat neconstituţionalitatea unei ordonanţe de guvern sau a unei dispoziţii din aceasta.
Recurentul a criticat şi soluţia dată acţiunii sale, susţinând că Instanţa de Fond nu a avut în vedere Decizia nr. 234/1999 prin care C.C. a declarat neconstituţională ordonanţa de urgenţă contestată în cauză şi nici faptul că acest act normativ nu a produs efecte juridice până la data aprobării prin Legea nr. 458/2003. Cu referire la bunul de la poziţia nr. 3 din anexă şi anume, S.A., recurentul a reiterat critica de neconstituţionalitate a OUG nr. 13/1998, arătând că bunul aparţine proprietăţii publice a statului şi nu a fost preluat în mod abuziv de către regimul comunist în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de Fond a soluţionat cauza în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 262/2007, prevedeau expres citarea părţilor numai dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, fără a reglementa în mod similar cazul contrar, când acţiunea va fi respinsă ca inadmisibilă pe fond.
Faţă de aceste prevederi legale, recurentul a criticat neîntemeiat citarea sa pentru termenul la care s-a judecat pricina, avându-se în vedere că nu i-au fost prejudiciate drepturile procesuale.
Celelalte critici formulate în recurs urmează a fi respinse ca lipsite de relevanţă, întrucât aspectele invocate de recurent nu pot fi examinate în condiţiile în care excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 548 din 6 iulie 2006 a C.C., astfel încât acţiunea a fost corect respinsă ca inadmisibilă, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Recurentul a invocat neîntemeiat Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999 pronunţată de C.C. cu privire la acelaşi act normativ, întrucât au fost declarate neconstituţionale numai dispoziţiile privind imobilul de la poziţia nr. 11 din anexă şi nu toate prevederile acesteia, inclusiv cele privind imobilul de la poziţia nr. 3 din anexă pentru care s-a formulat acţiunea şi pentru care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate.
În consecinţă, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.I., împotriva sentinţei civile nr. 138 din 15 septembrie 2006 a Curţii de Apel Alba – Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 643/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 645/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
