ICCJ. Decizia nr. 690/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 690/2008
Dosar nr.742/43/2007
Şedinţa publică din 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 iulie 2007 sub nr. 742/43/2007 la Curtea de Apel Târgu Mureş, reclamanta SC Z. SA Luduş a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal, Decizia de impunere nr. 22 din 5 mai 2007 emisă de D.G.F.P.M., în baza raportului de inspecţie fiscală încheiat la data de 27 aprilie 2007, până la pronunţarea instanţei pe fondul cauzei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin Decizia de impunere emisă de pârâtă s-au stabilit în sarcina sa obligaţii fiscale şi că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii, fiind în prezenţa unui caz bine justificat şi impunându-se prevenirea unei pagube iminente.
Curtea de Apel Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 69 din 31 iulie 2007 a admis cererea formulată de SC Z. SA Luduş în contradictoriu cu D.G.F.P.M. A dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 22 din 5 mai 2007 emisă de pârâtă, în baza raportului de inspecţie fiscală încheiat la 27 aprilie 2007, până la pronunţarea Instanţei de Fond.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanta a făcut dovada „pagubei iminente" prevăzută de legiuitor în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, trecând prin etapele privatizării şi menţinându-se pe piaţa economică prin credite externe angajate, ca şi a cazului bine justificat, iar începerea executării silite faţă de reclamantă ar duce la încetarea activităţii acesteia, existând riscul de a intra sub incidenţa prevederilor Legii nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.F.P.M., criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă, că deşi reclamanta ar fi solicitat suspendarea executării silite a deciziei de impunere, care este reglementată de art. 169 actual 172 din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, Instanţa a dispus suspendarea efectului actului administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 544/2004.
Mai susţine recurenta că, Instanţa a dispus suspendarea executării actelor administrative în condiţiile în care reclamanta a achitat o cauţiune în cuantum insignifiant, în raport cu suma contestată.
Examinând cauza în raport cu critica adusă soluţiei Instanţei de Fond, cu apărările formulate şi probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Art. 14(1) din Legea nr. 554/2004 prevede că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară Instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunţarea Instanţei de Fond.
Reclamanta a făcut dovada sesizării în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul administrativ, prin contestaţia înregistrată la D.G.F.P.M. sub nr. 21957 din 13 iulie 2007, comunicată M.E.F.
Se reţine că, reclamanta a făcut dovada „cazului bine justificat" şi a „pagubei iminente", aşa cum prevede legiuitorul în Legea nr. 554/2004, art. 14 alin. (1), reclamanta trecând prin etapele privatizării şi reuşind să se menţină pe piaţa economică prin creditele externe angajate.
Reclamanta a făcut de asemenea, dovada aprobării unui program de investiţii pe anul 2007 prin Hotărârea A.G.A. din 25 aprilie 2007, pentru îmbunătăţirea activităţii societăţii.
Instanţa de Fond a reţinut în mod corect că plata obligaţiilor fiscale la momentul formulării cererii ar pune-o pe reclamantă în imposibilitate a mai achita sumele rezervate plăţilor către creditele externe angajate, determinând incapacitatea de plată a reclamantei şi riscul de a intra sub incidenţa prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Faţă de aceasta nu ar avea relevanţă întoarcerea executării în situaţia admiterii acţiunii, întrucât în cazul sistării plăţii către creditele externe angajate, agentul economic ar fi în imposibilitate de a-şi mai desfăşura activitatea.
Contrar susţinerilor recurentei, reclamanta SC Z. SA Luduş a solicitat Curţii de Apel Târgu Mureş „suspendarea executării actului administrativ fiscal, Decizia de impunere nr. 22 din 5 mai 2007 emisă de D.G.F.P. a judeţului Mureş" în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Instanţa pronunţându-se corect, în raport cu cererea de suspendare cu care a fost sesizată.
Totodată, reclamanta a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (2) teza finală din OG nr. 92/2003 republicată şi modificată, fixarea cauţiunii, pe care a achitat-o integral, în cuantumul fixat de Instanţă, potrivit dovezii depuse în dosarul de fond.
Se reţine că, chiar recurenta - intimată, în dosarul de fond, referindu-se la cererea formulată de reclamantă, precizează că aceasta „solicită în temeiul art. 14 din Legea nr. 544/2004, suspendarea executării deciziei de impunere … până la pronunţarea Instanţei de Fond", iar nu suspendarea executării silite a deciziei de impunere, aşa cum susţine în recurs.
În consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ. s-a respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P.M. împotriva sentinţei nr. 69 din 31 iulie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 688/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 692/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
