ICCJ. Decizia nr. 679/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 679/2008
Dosar nr. 6433/42/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţa.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 3145/2004, reclamantul C.L. al oraşului Boldeşti - Scăieni, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul SC P. SA Bucureşti, obligarea acesteia la predarea către reclamant a imobilului - clădire situat în Boldeşti - Scăieni, judeţul Prahova.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin HG nr. 1359/2001 a fost atestat domeniul public al Judeţului Prahova, în anexa nr. 6 fiind enumerate bunurile ce aparţin domeniului public al oraşului Boldeşti - Scăieni, la poz.59 figurând imobilul - clădire Club Boldeşti, deţinut de pârâtă.
Pârâta a formulat întâmpinare - cerere reconvenţională solicitând respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că, nu a refuzat niciodată predarea imobilului, dar a condiţionat predarea de plata contravalorii îmbunătăţirilor aduse, în valoare de 11.801.727.828 lei
Tribunalul Prahova prin sentinţa nr. 98 din 23 februarie 2005 a admis acţiunea şi a obligat pârâta să-i predea reclamantului imobilul clădire Club Boldeşti. A admis cererea reconvenţională şi a obligat reclamantul la plata sumei de 6.223.457.280 lei către pârâtă, cu titlul de îmbunătăţiri efectuate la imobil.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, prin Decizia nr. 324/1998 a Consiliului Popular al judeţului Prahova s-a scos din administrarea oraşului Boldeşti - Scăieni şi s-a transmis fără termen şi fără plată în administrarea schelei de producţie petrolieră Boldeşti, clădirea Club Boldeşti, precum şi terenul aferent acesteia în suprafaţă de 1.350 m.p. Prin procesul - verbal de predare - primire s-a precizat că, această clădire este în stare avansată de degradare, unitatea solicitatoare având posibilitatea de a reface pentru a-i asigura buna funcţionare, ulterior însă prin HG nr. 1359/2001, clădirea fiind trecută în domeniul public al oraşului Boldeşti - Scăieni. Instanţa a apreciat că, cererea reconvenţională este întemeiată întrucât pârâta nu s-a opus restituirii imobilului, condiţionând însă restituirea de plata contravalorii îmbunătăţirilor dovedite, aduse imobilului.
Apelurile declarate atât de reclamantă, cât şi de pârâtă împotriva acestei hotărâri au fost soluţionate prin Decizia nr. 202 din 9 august 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, care a respins excepţiile necompetenţei materiale a Instanţei, a inadmisibilităţii şi prematurităţii acţiunii, precum şi ambele apeluri, ca nefondate.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că, la data la care pârâta a primit în administrare imobilul, acesta era în stare avansată de degradare, iar în prezent, prin îmbunătăţirile aduse de pârâtă, imobilul poate fi folosit, chiar dacă este debranşat de la utilităţi, valoarea îmbunătăţirilor aduse fiind stabilită prin expertiza tehnică, în construcţii, efectuată în cauză.
Prin Decizia nr. 1862 din 25 mai 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis ambele recursuri promovate de părţi. A reţinut că, în mod greşit pentru soluţionarea cauzei s-au investit Instanţele comerciale, a desfiinţat hotărârile pronunţate atât în fond, cât şi în Apel şi a trimis cauza spre soluţionare în fond, Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, în raport cu valoarea litigiului şi cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Judecând cauza în fond, după casare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 73 din 26 aprilie 2007 a admis acţiunea formulată potrivit legii contenciosului administrativ reclamantul C.L. al oraşului Boldeşti - Scăieni, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Bucureşti. A admis cererea reconvenţională formulată de pârâta SC P. SA în contradictoriu cu reclamantul C.L. al oraşului Boldeşti - Scăieni şi în consecinţă a obligat pârâta să restituie reclamantului, imobilul Club Boldeşti. A obligat reclamantul să plătească pârâtei, contravaloarea lucrărilor, efectuate la imobil, în valoare 869.692,57 lei, compensând cheltuielile de judecată ale părţilor.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că, imobilul în litigiu aparţine domeniului public, pârâta neavând decât drept de administrare asupra acestuia.
Sub aspectul cererii reconvenţionale, reclamantul a fost obligat către pârâtă la plata sumei de 869.672,57 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de pârâtă, sumă stabilită prin expertiza tehnică în construcţii aşa cum s-a indicat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia pronunţată în recurs.
Şi această hotărâre a fost atacată în termen, cu recurs de reclamantul C.L. al oraşului Boldeşti - Scăieni, judeţul Prahova, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând în esenţă că, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că în suma la plata căreia a fost obligat reclamantul s-au inclus şi lucrări curente, efectuate în anii 1992 - 1995, care la data soluţionării cauzei în fond nu mai constituie spor de valoare al imobilului.
Examinând sentinţa atacată în raport cu critica adusă prin recurs, probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Cererea reconvenţională a fost formulată de pârâtă în baza acordului SC P. SA Bucureşti de predare a imobilului, potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 313/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, condiţionat de restituirea contravalorii lucrărilor de reparaţii efectuate după preluarea imobilului prin transfer de la C.L. al oraşului Boldeşti - Scăieni.
Se reţine că, prin actul de transfer efectuat în 1988, bunul a fost trecut în administrarea şi patrimoniul M.P., iar în 1990, cu ocazia reorganizării ministerului în Regie autonomă a intrat în proprietatea acesteia, conform Legii nr. 15/1990, art. 5 alin. (1).
Totodată, Legea nr. 213/1998 prevede expres că, trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăţii comerciale se poate face numai cu plată.
În raportul de expertiză tehnică - judiciară efectuată în cauză s-a consemnat că, lucrările executate au fost verificate de expert pe teren, în prezenţa reprezentanţilor părţilor, că din valoarea actualizată a lucrărilor, executate de SC P. SA Bucureşti s-a scăzut uzura, scăzându-se de asemenea şi valoarea lucrărilor necesare pentru a fi pusă în funcţiune construcţia aşa cum corect s-a reţinut prin sentinţa criticată.
Prin urmare, întrucât sentinţa atacată este legală şi temeinică, se va respinge recursul declarat, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1), teza a II-a, coroborate cu cele ale art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.L. al oraşului B.S., judeţul Prahova împotriva sentinţei nr. 73 din 26 aprilie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 667/2008. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 687/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
