ICCJ. Decizia nr. 703/2008. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 703/2008
Dosar nr. 2202/2/2007
Şedinţa publică din 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului a constatat următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta Ş.M., în contradictoriu cu pârâţii M.J. şi ministrul justiţiei M.L.M., a solicitat să se dispună obligarea M.J. la emiterea ordinului de numire a reclamantei în funcţia de notar public definitiv, act pe care pârâta a refuzat să-l aducă la îndeplinire, fiindu-i vătămat un drept câştigat prin concurs, atât de pârât, cât şi de U.N.N.P.R.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a participat la concursul organizat pentru ocuparea unui post vacant de notar public, îndeplinind condiţiile de promovare a acestui concurs aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1117/C/2003.
Reclamanta a arătat ca în luna mai 2006, C.U.N.N.P. din România a convocat-o pe reclamantă la sediul acestei instituţii, unde a optat pentru postul de notar definitiv în localitatea Vânju Mare.
U.N.N.P.R. prin Hotărârea nr. 96 din 17 iunie 2006 a propus ministrului justiţiei numirea reclamantei pentru postul de notar, însă pârâtul a refuzat să semneze Ordinul de numire, reclamanta fiind vătămată în dreptul său câştigat şi recunoscut de lege.
Prin întâmpinarea formulată, M.J. a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca nefondată. A precizat faptul că, urmare a concursului organizat de U.N.N.P.R. la 18 - 19 octombrie 2005 pentru ocuparea unor posturi vacante de notar public, au fost validate rezultatele concursului, reclamanta figurând printre candidaţii respinşi la concurs.
Prin sentinţa civilă nr. 1877 din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa de Fond a avut în vedere faptul că hotărârea iniţială de validare a rezultatelor concursului organizat de U.N.N.P.R. nu a fost contestată de reclamantă. S-a reţinut faptul că actele ulterioare, emise de instituţia pârâtă, prin care s-a revenit parţial asupra hotărârii iniţiale de validare a concursului, sunt nelegale fiind lipsite de efecte juridice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală întrucât prima Instanţă a pronunţat-o cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
S-a motivat recursul în sensul că hotărârea judecătorească atacată are consemnări contradictorii, întrucât obiectul acţiuni se refera la vătămarea dreptului său recunoscut de U.N.N.P.R. şi Ministerul Justiţiei prin refuzul abuziv al ministrului de a semna Ordinul de numire.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi cererea de recurs în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine:
Prin Hotărârea Consiliului U.N.N.P.R. nr. 222/2005 de validare a rezultatelor concursului din 18 - 19 octombrie 2005, recurenta a fost declarată respinsă, întrucât deşi obţinuse media de promovare, nu s-a încadrat în numărul de locuri pentru ocuparea cărora optase.
Aceasta (recurenta) nu a contestat în termen legal hotărârea de validare a concursului şi prin urmare această hotărâre şi-a produs de plin drept efectele juridice.
Din cuprinsul Ordinului ministrului justiţiei nr. 1117/C/2003 rezultă că pe lângă media minimă de cel puţin 7,00 se impunea şi această cerinţă, respectiv existenţa unui loc vacant de notar public situat în raza camerei la care candidatul s-a înscris la concurs.
Cele două Hotărâri la care face referire recurenta nr. 83/2006 şi nr. 96/2006, nu au relevanţă în speţă cum corect a reţinut Instanţa de Fond, întrucât ele nu produc efecte juridice vis – à - vis de Hotărârea nr. 222/2005, fiind doar acte pregătitoare în lipsa Ordinului de numire al ministrului justiţiei.
Situaţia intervenită ulterior şi anume abrogarea Ordinului ministrului justiţiei nr. 1117/2003 prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2199/2006, renunţându-se la condiţia de a ocupa doar locurile vacante existente în circumscripţia camerei notariale la care candidatul a depus dosarul, nu poate avea relevanţă, întrucât Ordinul nr. 2199/2006 nu se poate aplica retroactiv.
Prin urmare, atâta vreme cât recurenta - reclamantă nu a înţeles să atace Hotărârea nr. 222/2005 prin care a fost declarată respinsă, aceasta a intrat în circuitul civil şi-i este opozabilă, M.J. prin ministru neputând să emită ordin de numire.
Hotărârea nr. 83/2006 la care face apel recurenta nu putea revoca nici măcar parţial Hotărârea Consiliului nr. 222/2005, întrucât aceasta a intrat în circuitul civil, motiv pentru care se putea ataca doar pe cale judecătorească în termenul prevăzut de lege.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care recursul declarat de Ş.M. se va respinge ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.M. împotriva sentinţei civile nr. 1877 din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 695/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 725/2008. Contencios. Acţiune în constatare.... → |
|---|
