ICCJ. Decizia nr. 73/2008. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 73/2008
Dosar nr. 615/57/2007
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 mai 2007, reclamanta A.F.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F., A.F.P.M.S. şi D.G.F.P. Sibiu, anularea Deciziei nr. 46 din 26 februarie 2007 şi exonerarea de plata sumelor stabilite prin acest act administrativ, anularea procesului - verbal încheiat la data de 11 martie 2003 de inspectorii din cadrul A.F.P.S. şi suspendarea actului până la soluţionarea acţiunii în anulare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada 12 februarie 2002 - 11 martie 2003 inspectorii din cadrul A.F.P.M.S. au efectuat un control fiscal de fond privind modul de constituire, evidenţiere şi virare a obligaţiilor către bugetul statului, iar ca urmare au încheiat procesul - verbal din data de 11 martie 2003 care a fost înaintat organelor de cercetare penală şi, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din data de 13 decembrie 2003, inculpaţii N.I.V., N.S. şi S.C. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi art. 290 C. pen.
A mai arătat reclamanta că inculpaţii au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 662/2005 şi obligaţi să plătească în solidar suma de 1.101.593.307 lei cu titlu de despăgubiri, precum şi dobânzile şi penalităţile aferente.
Reclamanta a susţinut că hotărârea penală, rămasă definitivă la 16 mai 2005, este opozabilă organelor fiscale cu privire la soluţionarea laturii civile, astfel încât Decizia nr. 46 din 26 februarie 2007 emisă de A.N.A.F. încalcă dispoziţiile procedurale fiscale şi, în plus, este nelegală şi sub aspectul conexării contestaţiilor.
Cu privire la penalităţile de întârziere aferente T.V.A., reclamanta a susţinut că nu mai puteau fi reţinute, întrucât prin sentinţa civilă nr. 3533/2006 a Tribunalului Sibiu s-a admis contestaţia la executare.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 55 din 4 mai 2007, a respins acţiunea şi cererea de suspendare a actelor atacate.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a reţinut că Instanţa penală s-a pronunţat numai asupra T.V.A. - ului, sentinţa nefiind atacată, sub aspectul soluţionării laturii civile, pentru lămurirea sumei datorată ca impozit pe venit.
S-a reţinut, în consecinţă, că în mod corect pârâta A.N.A.F. prin D.G.S.C. s-a investit cu privire la contestaţiile împotriva deciziilor de impunere pe veniturile aferente anilor 2000, 2001, şi 2002, în sumă totală de 252.158 RON şi, constatând că nu sunt argumente referitoare la modul de calcul al veniturilor suplimentare stabilite de către organele de control, precum şi a impozitului pe venit anual stabilit prin deciziile contestate, a respins contestaţia reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A.F.N.
Criticile aduse de recurentă hotărârii atacate au fost subsumate motivelor de casare/ modificare prevăzute de:
1) art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.;
2) art. 3041 C. proc. civ.
În expunerea primului motiv de recurs (ce vizează nemotivarea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia) au fost reiterate aspecte de fapt şi de drept susţinute şi în faţa Instanţei de Fond, arătându-se că în opinia recurentei Decizia nr. 46 din 26 februarie 2007 a fost emisă de A.N.A.F. cu încălcarea art. 180 şi art. 181 C. proCod Fiscal adoptat prin OG nr. 92/2003, că în contradicţie cu concluziile celor două expertize contabile întocmite în cursul urmăririi penale Instanţa de contencios a reţinut că Instanţa penală s-a pronunţat numai asupra sumelor reprezentând T.V.A. Sub acest ultim aspect recurenta a apreciat că neatacarea cu apel de către A.F.P. Sibiu a sentinţei penale nr. 662 din 4 mai 2005 a Judecătoriei Sibiu echivalează cu o achiesare la sumele stabilite pe latura civilă, aşa încât rezultă în mod clar că Instanţa penală a avut în vedere toate obligaţiile fiscale stabilite în sarcina A.F.N. (impozit pe venit şi T.V.A. deductibil).
Totodată s-a arătat că partea responsabilă civilmente (administratorul A.F.N.) nu a declarat apel pentru că şi-ar fi agravat situaţia, în acest sens făcând trimitere la dispoziţiile art. 183 pct. (3) C. proCod Fiscal
Privitor la cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurenta a subliniat „omisiunea" Instanţei fondului de a se pronunţa asupra nelegalităţii conexării contestaţiilor analizate cu ocazia emiterii Deciziei nr. 46/2007 de către A.N.A.F. şi faptul că prin soluţia pronunţată judecătorul fondului a acoperit neglijenţa în serviciu a funcţionarilor A.F.P. Sibiu care nu au înţeles să declare apel împotriva sentinţei penale pentru recuperarea creanţelor.
Au formulat întâmpinări A.F.P. Sibiu şi D.G.F.P. Sibiu, aceasta din urmă invocând şi lipsa calităţii sale procesuale pasive în cauză în raport de actele administrativ - fiscale ce au făcut obiectul cauzei deduse judecăţii.
Examinând acest incident în temeiul art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Sibiu, această autoritate având în cauză doar calitatea de mandatar al A.N.A.F. conform delegaţiei din 13 aprilie 2007 (art. 67 C. proc. civ.).
Soluţionarea în acest fel a excepţiei nu are însă efecte asupra soluţiei privind fondul acţiunii deoarece în considerentele sentinţei sunt menţionate clar actele a căror anulare s-a cerut precum şi emitenţii acestora.
Analizând şi fondul pricinii prin prisma criticilor enunţate prin cererea de recurs, aşa cum au fost prezentate în sinteză mai înainte, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinţei atacate.
În mod corect şi în urma unei analize atente a probatoriului administrat, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 pentru anularea procesului - verbal încheiat la 11 martie 2003 de către inspectorii A.F.P. Sibiu – S.C.F. şi a Deciziei nr. 46 din 26 februarie 2007 emisă de A.N.A.F.
Contestaţia formulată de A.F.N. împotriva actului de control din 11 martie 2003 a fost suspendată prin Decizia nr. 148 din 29 mai 2003 deoarece în baza acestui act, organele de cercetare au început urmărirea penală ce a fost finalizată prin trimiterea în judecată a inculpaţilor N.I.V., N.S. şi S.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi art. 290 C. pen.
După soluţionarea cauzei penale, A.N.A.F. a repus pe rol contestaţia suspendată prin Decizia nr. 148/2003 şi în temeiul Ordinului nr. 519/2005 emis de preşedintele A.N.A.F. a conexat la acest dosar şi contestaţiile depuse de recurenta - reclamantă împotriva deciziilor de impunere pe anii 2000, 2001 şi 2002.
Prin Decizia nr. 46/2007 A.N.A.F. a respins ca rămasa fără obiect contestaţia privind T.V.A. de plată şi dobânzi aferente şi penalităţi de întârziere, ţinând seama de sentinţa penală nr. 662/2005 pronunţată de Judecătoria Sibiu; prin aceeaşi decizie, A.N.A.F. a respins ca neîntemeiată contestaţia privind impozitul pe venit aferent anilor 2000 - 2002.
În mod just, verificând considerentele sentinţei penale şi concluziile expertizei contabile întocmite în cauza penală, judecătorul fondului sesizat cu acţiunea în contencios administrativ fiscal a reţinut că Instanţa penală s-a pronunţat numai asupra T.V.A. - ului, sentinţa penală nefiind atacată cu apel nici de partea civilă A.F.P. Sibiu şi nici de partea responsabilă civilmente A.F.N. sub aspectul soluţionării laturii civile pentru lămurirea şi a sumei datorate ca impozit pe venit.
În consecinţă A.N.A.F. a analizat temeinicia contestaţiilor depuse împotriva deciziilor de impunere pe veniturile aferente anilor 2000, 2001, 2002.
Invocarea de către recurentă a argumentului oferit de art. 183 alin. (3) C. proCod Fiscal pentru neatacarea cu apel a sentinţei penale dovedeşte o gravă confuzie pe care partea o face între cele doua cauze având natură juridică diferită.
Cu privire la „omisiunile" Instanţei fondului la care se face trimitere în susţinerea celui de-al doilea motiv de recurs, se observă că aspectele enunţate au fost în atenţia judecătorului, aşa cum rezultă în mod explicit din considerentele hotărârii recurate.
Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.N. împotriva sentinţei nr. 55 din 4 mai 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 72/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 743/2008. Contencios. Completare/lămurire... → |
|---|
