ICCJ. Decizia nr. 76/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 76/2008
Dosar nr. 9700/1/2007
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Recurenta M.A.G. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 678 din 26 octombrie 2006 a Plenului C.S.M.
Prin încheierea de şedinţă din data de 8 martie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Curtea de Apel Bucureşti cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Regulamentul privind transferul, detaşarea şi delegarea judecătorilor şi procurorilor, invocată de recurentă.
În motivarea excepţiei, recurenta - reclamantă a arătat că art. 2 alin. (3) din Regulamentul privind transferul, detaşarea şi delegarea judecătorilor şi procurorilor încalcă art. 124 alin. (2), art. 125 alin. (2) şi art. 133 alin. (1) din Constituţia României, art. 30 alin. (3) şi (4), art. 40 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 317/2004 şi art. 60 din Legea nr. 303/2004.
Recurenta - reclamantă a susţinut că sunt încălcate, de asemenea, dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţia României, precum şi art. 1 alin. (2) şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 137/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1985 din 3 septembrie 2007, a respins excepţia de nelegalitate.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a reţinut că art. 2 alin. (3) din Regulamentul privind transferul, detaşarea şi delegarea judecătorilor şi procurorilor prevede că, dacă apreciază necesar, secţia corespunzătoare a C.S.M. solicită punctele de vedere ale conducerilor Instanţelor de la care şi la care se solicită transferul.
Din formularea acestui text, a reţinut Instanţa, rezultă că este vorba despre posibilitatea C.S.M. de a solicita aceste puncte de vedere şi nu despre o obligaţie, în cazul în care sunt solicitate, ele având doar caracter consultativ.
Analizând actele aflate la dosar, Instanţa a reţinut, în consecinţă, că dispoziţiile cu privire la care a fost invocată excepţia de nelegalitate nu încalcă prevederile din Constituţia României, Legea nr. 303/2004, Legea nr. 317/2004 şi Legea nr. 137/2004, menţionate în motivarea excepţiei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.A.G., criticând-o ca nelegală, întrucât în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia de nelegalitate invocată cu privire la dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Regulamentul privind transferul, detaşarea şi delegarea judecătorilor şi procurorilor, apreciind că aceste texte nu încalcă prevederile Legii nr. 137/2000 şi ale Constituţiei.
S-a apreciat în motivele de recurs că hotărârea primei Instanţe nu conţine o analiză a legalităţii art. 2 alin. (3) din Regulament, neprocedându-se la o verificare a concordanţei art. 2 cu Legea nr. 317/2004 - art. 20 şi 49, art. 60 din Legea nr. 303/2004 cât şi cu texte din Legea nr. 137/2000.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi cererea recurentei în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurenta a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Regulamentul privind transferul, detaşarea şi delegarea judecătorilor şi procurorilor prin Încheierea de şedinţă din 8 martie 2007.
Recurenta - reclamantă a precizat că acest art. 2 alin. (3) din Regulament încalcă Constituţia României, art. 124, 125 şi 133, art. 30 şi 40 din Legea nr. 317/2004 şi art. 60 din Legea nr. 303/2004.
Referitor la cele susţinute de recurentă, Instanţa supremă constată că art. 2 alin. (3) din regulament prevede posibilitatea C.S.M. de a solicita puncte de vedere ale conducerilor Instanţelor de la care se solicită transferul judecătorilor sau procurorilor, aceste puncte de vedere având caracter consultativ, C.S.M. nefiind obligat să se pronunţe pe cererile de transfer în raport de aceste opinii.
Fără putinţă de tăgadă, dispoziţiile invocate în excepţia de nelegalitate nu încalcă în nici un fel prevederile Constituţiei, întrucât conform art. 124, judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, propunerile de numire cât şi promovarea, transferarea, sancţionarea lor sunt de competenţa C.S.M. în condiţiile legii organice.
Corect Curtea de Apel a apreciat că prevederile art. 2 alin. (3) din Regulament nu conferă Instanţelor de judecată alte atribuţii decât cele date prin lege, singurul garant al puterii judecătoreşti şi care are astfel de atribuţii mai sus invocate fiind C.S.M.
Faptul că în anumite situaţii sunt consultate şi conducerile Instanţelor, referitor la personalul Instanţelor, nu conduce la concluzia că acestea au rol decisiv referitor la cererile de transfer.
Nici dispoziţiile Legilor nr. 317/2004 şi nr. 303/2004 nu sunt încălcate,în această situaţie avându-se în vedere cele mai sus arătate, întrucât potrivit regulilor în vigoare punctul de vedere determinant în aprobarea acestor cereri aparţine C.S.M. şi nu conducerilor Instanţelor care sunt doar consultate pe acest aspect.
Nici caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor care fac obiectul excepţiei de nelegalitate nu poate fi reţinut, întrucât art. 16 din Constituţie nu a fost încălcat, în speţă, nefiind vorba despre privilegii şi discriminări care să nu facă posibilă egalitatea în faţa legii.
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că solicitarea acestor puncte de vedere are caracter consultativ, neavând rol decisiv privitor la cererea de transfer de către secţia C.S.M., astfel încât excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Regulament este neîntemeiată.
Faţă de toate aceste considerente, Instanţa opinează că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de M.A.G., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat reclamanta M.A.G. împotriva sentinţei civile nr. 1985 din 3 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 75/2008. Contencios. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 83/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
