ICCJ. Decizia nr. 75/2008. Contencios. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 75/2008
Dosar nr. 3250/103/2007
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 iunie 2005, reclamanta SC R. SA – D.T.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.L. – D.T.I.M.P.N., anularea Deciziei de impunere nr. 3819/E/2005 şi suspendarea executării acesteia până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Tribunalul Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 29/ CF din 5 octombrie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, reţinând că suma contestată este de peste 5 miliarde.
Prin sentinţa civilă nr. 62 din 20 martie 2006, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondate excepţiile invocate de pârât, a admis în parte acţiunea şi a anulat în parte Decizia atacată cu privire la taxa de concesiune şi impozit pe clădiri, respingând cererea pentru suspendarea executării silite.
Prin Decizia nr. 3672 din 31 octombrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârât, a casat sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Piatra Neamţ.
Astfel investită, Judecătoria Piatra Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 1628 din 18 aprilie 2007, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, reţinând că pârâta nu a emis Decizia urmare contestaţiei administrative formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere şi că, în baza art. 188 C. proCod Fiscal, Instanţa competentă să soluţioneze cauza este tribunalul.
Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 62/ CF din 6 iulie 2007, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, pentru soluţionarea acestuia a trimis dosarul la Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut, în esenţă, că în condiţiile în care Instanţa supremă a calificat acţiunea reclamantei ca fiind contestaţie la executare şi a investit Judecătoria Piatra Neamţ cu soluţionarea litigiului, aceasta mi putea investi legal Tribunalul Neamţ, fiind obligată să soluţioneze cauza potrivit deciziei de casare.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 16 din 27 august 2007 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a reţinut că, într-adevăr, potrivit art. 315 din C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile Instanţei de Recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În speţă însă, s-a reţinut că, reclamanta, după casare, şi-a modificat acţiunea în sensul că obiectul acesteia este obligarea pârâtului să se pronunţe prin decizie, astfel cum prevede art. 80 din C. proCod Fiscal
În consecinţă, s-a reţinut că modificarea obiectului acţiunii dispensează Instanţa de Fond de calificarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva sentinţei civile nr. 16 din 27 august 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs în termen legal C.L.M.P.N. - D.T.I., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul celor dispuse prin Decizia civilă nr. 3672 din 31 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu alte cuvinte în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.
S-a învederat, prin motivele de recurs, că prin sentinţa atacată s-au nesocotit dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că în caz de casare, hotărârile Instanţei de Recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului precum şi dispoziţiile art. 315 alin. (3) din acelaşi cod potrivit cu care după casare, Instanţa de Fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea Instanţei a cărei hotărâre a fost casată.
De asemenea, s-a criticat soluţia Curţii de Apel Bacău şi din perspectiva faptului că prima hotărâre a Instanţei de Fond, respectiv sentinţa nr. 62 din 20 martie 2006, a fost pronunţată de acelaşi magistrat care acum a soluţionat conflictul negativ de competenţă, ceea ce ar echivala cu retractarea propriei hotărâri date în fond şi dezinvestirea Instanţei de a soluţiona acţiunea iniţială cu care a fost legal investită.
Recursul este fondat şi va fi admis, pentru considerentele ce urmează.
Prin Decizia nr. 3672 din 31 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se că reclamanta SC R. SA – D.T.N. a solicitat prin acţiune anularea Deciziei de impunere nr. 3819/ E din 1 martie 2005 şi suspendarea executării silite pornite în baza acestui act fiscal până la soluţionarea definitivă a cauzei, a fost calificată cererea reclamantei ca o contestaţie la executare, formulată sub incidenţa art. 168 C. proCod Fiscal, stabilindu-se totodată că potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. o asemenea contestaţie se introduce la Instanţa de executare care, conform art. 373 alin. (2) din acelaşi cod este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Pe cale de consecinţă, a fost admis, de instanţa supremă, recursul declarat de C.L.M.P.N. – D.T.I. împotriva sentinţei civile nr. 62 din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost casată hotărârea recurată şi a fost trimisă cauza, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Piatra Neamţ.
La rejudecare, reclamanta a procedat la modificarea obiectului cererii de chemare în judecată, arătând că obiectul acţiunii îl vizează nesoluţionarea de către intimata pârâtă a contestaţiei administrative formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 3819/ E din 1 martie 2005 şi, prin urmare, obligarea pârâtei D.T.I. din cadrul C.L.M.P.N. să se pronunţe asupra acestei contestaţii prin decizie, potrivit dispoziţiilor art. 180 C. proCod Fiscal
Potrivit prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile Instanţei de Recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, iar potrivit prevederilor art. 315 alin. (3) din acelaşi cod, după casare, Instanţa de Fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea Instanţei a cărei hotărâre a fost casată.
Pe de altă parte, potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ., întregirea sau modificarea acţiunii trebuie făcută până la prima zi de înfăţişare, Instanţa putând da reclamantului un termen în acest scop.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 132 alin. (1) şi art. 315 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că întregirea sau modificarea acţiunii trebuie făcută până la prima zi de înfăţişare, socotită ca moment procesual înaintea Instanţei a cărei hotărâre a fost supusă, iniţial, controlului judiciar pe calea recursului.
În cazul casării cu trimitere, cum judecata se desfăşoară în limite precis determinate, în sensul dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., acestea nu pot fi depăşite sau ignorate prin soluţionarea unui alt obiect al acţiunii, care nu exista formulat la data când s-a judecat recursul soluţionat prin Decizia nr. 3672 din 31 octombrie 2006 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În raport de cele mai sus arătate, apreciind că în mod greşit prin hotărârea atacată s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea formulată de reclamanta SC R. SA - D.T.N. împotriva C.L.M.P.N. – D.T.I. în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, urmează a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de pârâtul C.L.M.P.N. – D.T.I. şi modificarea sentinţei civile nr. 16 din 27 august 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.
Cât priveşte motivul de recurs privitor la incompatibilitatea magistratului care a pronunţat sentinţa recurată, se reţine că acesta este neîntemeiat, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., incompatibilitatea priveşte judecătorul care, pronunţând o hotărâre într-o pricină, este oprit a lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs, sau la rejudecarea după casare, ceea ce nu este cazul în speţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.L. – D.T.I.M.P.N. împotriva sentinţei civile nr. 16 din 27 august 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 743/2008. Contencios. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 76/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
