ICCJ. Decizia nr. 774/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 774/2008

Dosar nr. 2058/33/2007

Şedinţa publică din 27 februarie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 753 din 11 decembrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a actului administrativ formulată de reclamanta M.P. în contradictoriu cu pârâtul M.S.P.

În motivarea sentinţei se retine că reclamanta a solicitat suspendarea efectelor Ordinului M.S. nr. 1330 din 2 octombrie 2007 prin care s-a dispus revocarea sa din funcţia avută, de manager al Spitalului Municipal Dej, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei având ca obiect acţiunea de fond înregistrată sub nr. 2057/33/2007 prin care se solicită anularea acestui ordin, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 15 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de Fond a constatat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile textului de lege menţionat, pentru următoarele considerente:

Astfel, nu poate fi apreciat ca o pagubă iminentă lipsirea de salariu a reclamantei urmare a revocării sale din funcţie, deoarece pagubele legate de drepturile salariale constituie o problemă de fond putând fi obţinute ca despăgubiri materiale în condiţiile în care s-ar dispune anularea ordinului atacat.

A considera o pagubă iminentă cum susţine reclamanta, existenţa unor disfuncţionalităţi ale Spitalului Municipal Dej legate de închiderea anului bugetar, întocmirea bugetului viitor şi chestiuni adiacente cu privire la renovarea acestei instituţii, este neîntemeiată de vreme ce în urma revocării s-a asigurat interimatul conducerii din punct de vedere managerial a Spitalului Municipal Dej, neputându-se susţine că practic acesta ar fi lipsit de conducere şi în imposibilitate de a-şi desfăşura activitatea.

Pe de altă parte, nu s-a dovedit nici cazul bine justificat care, potrivit doctrinei ar constitui împrejurări de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului atacat.

Din această perspectivă, susţinerile cu privire la incompatibilitate, achiziţiile de lenjerie, mobilier detergenţi, respectarea procedurilor legate de achiziţiile publice, sunt chestiuni de fond ce vor fi analizate odată cu soluţionarea acţiunii în anularea ordinului atacat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta M.P., susţinând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta susţine că a invocat împrejurări de fapt ce se încadrau în definiţia legală a pagubei iminente prevăzută de art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, arătând că ordinul atacat are drept consecinţă lipsirea sa de salariu şi impedimente la o nouă reangajare; totodată, se creează grave disfuncţionalităţi la nivelul Spitalului Municipal Dej, în sensul că echipa interimară nou numită nu are capacitatea şi experienţa cuvenită pentru finalizarea sarcinilor deduse din bugetul anual şi a programului de management pe care l-a propus la numirea în funcţie, iar consiliul medical interimar nu are abilitatea pentru fundamentarea bugetului viitor.

Totodată, ordinul atacat este în mod evident nelegal, deoarece are la bază un control dispus de un organ necompetent, respectiv Prefectul, care potrivit art. 17 şi 19 din Legea nr. 95/2006 nu putea dispune un audit extern la o unitate ce avea în organigramă un compartiment de audit intern, reglementat prin HG nr. 672/2003. În acelaşi timp, recurenta arată că nu se află într-o situaţie de incompatibilitate şi conflict de interese interzisă de cap. 8 lit. d) din Contractul de management din 14 decembrie 2006, deoarece a renunţat la funcţia de administrator la SC L. SRL încă din data de 28 decembrie 2006, conform actului autentificat din aceeaşi dată.

Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect Instanţa de Fond a stabilit că împrejurările invocate de reclamantă în susţinerea cererii de suspendare a actului atacat nu reprezintă un caz bine justificat, în sensul că motivele de nelegalitate privind Ordinul nr. 1330/2007 nu sunt evidente, încât să poată fi apreciate de Instanţă fără a intra în judecarea fondului; acest ordin întruneşte aparenţele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuţiilor sale.

Pe de altă parte, actul administrativ de revocare a managerului spitalului şi-a produs efectele instantaneu, dispunându-se numirea unui manager interimar, astfel că suspendarea actului de revocare este lipsită de obiect în condiţiile în care nu s-a solicitat şi suspendarea actului de numire a managerului interimar.

În acelaşi timp, existenţa unui manager interimar este de natură să asigure funcţionarea unităţii spitaliceşti până la soluţionarea acţiunii principale, astfel că acest aspect al pagubei iminente invocate de recurenta-reclamantă nu este întemeiat.

Este adevărat că lipsirea reclamantei pe durata procesului de salariul avut în funcţia de manager constituie un prejudiciu iminent, conform art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, dar această împrejurare nu poate conduce, prin ea însăşi, în lipsa altor condiţii, la admiterea cererii de suspendare, cu atât mai mult cu cât acest prejudiciu poate fi integral recuperat în cazul admiterii acţiunii principale.

Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţia Instanţei de Fond este legală şi temeinică, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de M.P. împotriva sentinţei civile nr. 753 din 11 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2008.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 774/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs