ICCJ. Decizia nr. 773/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 773/2008
Dosar nr. 1412/33/2007
Şedinţa publică din 27 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 21 august 2007 sub nr. 1412/33/2007 reclamanta SC A.R.L.A.R.L. SA Cluj-Napoca a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele: A.N.A.F. şi D.G.F.P. Cluj, să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 188 din 04 iulie 2007 emisă de A.N.A.F. în ceea ce priveşte respingerea ca fiind lipsită de obiect a cererii de compensare a accizelor achitate în avans în cuantum de 374.142 RON cu obligaţii de plată faţă de bugetul de stat; anularea în parte a Deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare stabilite de inspecţia fiscală nr. 532 din 31 mai 2006 emise de Activitatea de inspecţie fiscală din cadrul D.G.F.P. Cluj în baza constatărilor cuprinse în Raportul de inspecţie fiscală de fond încheiat la data de 31 mai 2006 şi înregistrat la organul fiscal emitent sub nr. 29.526 din 31 mai 2006 în ceea ce priveşte respingerea cererii reclamantei de compensare a accizelor achitate în avans în cuantum de 374.142 RON cu obligaţii de plată faţă de bugetul de stat; obligarea D.G.F.P. Cluj la compensarea accizelor achitate în avans în cuantum de 374.142 RON cu obligaţii de plată faţă de bugetul de stat precum şi obligarea în solidar a pârâtelor la plata către reclamantă a dobânzilor prevăzute de art. 120 C. proCod Fiscal începând cu data de 14 septembrie 2004 şi până la realizarea compensării cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta arată în esenţă că prin actul administrativ fiscal de soluţionare a contestaţiei s-a confirmat soluţia organului fiscal prin care s-a respins cererea de compensare a accizelor achitate de reclamantă în avans în cuantum de 374.142 RON cu obligaţii de plată faţă de bugetul de stat şi s-a considerat că cererea a fost nelegal respinsă.
Prin încheierea de şedinţă nr. 481 din 11 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii reclamantei, în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că deşi este atacat un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, obiectul litigiului îl vizează în fapt modalitatea de soluţionare a unei cereri de compensare a unei creanţe bugetare-accize ce se ridică la valoare de 374.142 lei, adică sub nivelul valorii de 500.000 lei, încât competenţa materială de a soluţiona acest litigiu revine tribunalului ca Instanţă de contencios administrativ şi fiscal, fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC A.R.L.A.R.L. SA Cluj-Napoca, invocând dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ.
În motivare reclamanta a arătat că după cum rezultă fără putinţă de tăgadă din petitele acţiunii introductive, nu a înţeles să conteste sumele stabilite în sarcina sa prin actul administrativ - fiscal atacat, ci o măsură dispusă prin actul administrativ-fiscal atacat şi menţinută prin Decizia emisă în soluţionarea recursului ierarhic. Distincţia dintre noţiunile de "sumă" şi "măsură" este evidentă prin prisma dispoziţiilor art. 206 alin. (2) C. proCod Fiscal care prevăd în mod expres că obiectul contestaţiei îl pot constitui sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul fiscal în titlul de creanţă sau în actul administrativ fiscal atacat.
În aceste condiţii, din moment ce acţiunea în contencios fiscal nu vizează anularea unor obligaţii de plată constând în "taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora" ci o măsură dispusă de un organ fiscal, competenta de soluţionare a acţiunii se stabileşte în funcţie de rangul autorităţii publice emitente a actului atacat şi nu după valoarea obiectului cauzei. Se impune şi precizarea că, în conformitate cu dispoziţiile art. 218, alin. (2) C. proCod Fiscal, obiectul acţiunii în contencios fiscal îl constituie şi Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei deci, în aceste cauze, calitatea procesuală pasivă revine şi autorităţii publice care a soluţionat recursul administrativ, nu numai celei care a emis actul administrativ-fiscal.
Recursul nu este fondat.
Obiectul acţiunii îl constituie modalitatea de soluţionare a unei cereri de compensare a unei creanţe bugetare în cuantum de 374.142 lei, anularea în parte a Deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare stabilite de inspecţia fiscală nr. 532 din 31 mai 2006 emisă de A.I.F. din cadrul D.G.F.P. Cluj.
Rezultă că, prin acţiune se solicită anularea unui act emis de o autoritate publică centrală, precum şi restituirea unei sume de până la 5 miliarde ROL.
În speţă, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ - fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Deci, în privinţa competenţei materiale, legea stabileşte două tipuri de competenţă, în raport cu natura juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal.
Astfel, dacă nu este vorba de un act administrativ fiscal, competenţa materială se stabileşte în raport cu rangul local sau central al autorităţii emitente, potrivit prevederilor art. 2 şi art. 3 C. proc. civ., litigiul urmând să fie soluţionat de Instanţa de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparţine unui organ sau instituţii locale şi respectiv, Instanţei de contencios administrativ a Curţii de Apel, când actul atacat aparţine unui organ sau instituţii centrale, cu competenţă naţională.
Dar, dacă obiectul litigiului îl formează un act administrativ fiscal, competenţa materială va aparţine Instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului sau a Curţii de Apel, după cum actul contestat priveşte o valoare mai mică sau egală cu 5 miliarde ROL, ori o valoare mai mare de 5 miliarde ROL (500.000 RON).
Faţă de cele arătate, raportat la valoarea contribuţiei ce formează obiectul litigiului, Curtea constată că soluţionarea în fond a cauzei privind pe SC A.R.L.A.R.L. SA şi pe A.N.A.F. şi D.G.F.P. Cluj este de competenţa Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.R.L.A.R.L. SA Cluj-Napoca împotriva încheierii nr. 481 din 11 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 772/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 775/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
