ICCJ. Decizia nr. 780/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 780/2008
Dosar nr. 635/107/2007
Şedinţa publică din 27 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. 635/107/2007, în urma declinării competenţei de către Tribunalul Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanta P.O.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.S.R.B.I.A.C.R.R. anularea Deciziei nr. 1153 din 10 ianuarie 2007 şi obligarea pârâtei să dispună restituirea în natură a imobilului teren situat în comuna Ighiu.
În motivarea acţiunii se arată că imobilul revendicat a aparţinut B.O.R. – P.I. şi a fost preluat de Stat în baza Decretului nr. 176/1948 şi cu toate că pârâta a constatat pe baza actelor depuse că cererea reclamantei se încadrează în prevederile OUG nr. 94/2000, prin Decizia nr. 1153 din 10 ianuarie 2003 a dispus respingerea cererii de restituire în natură şi a propus acordarea de despăgubiri pentru acest imobil.
Reclamanta mai arată că Decizia pârâtei este netemeinică şi nelegală, întrucât cele reţinute nu corespund cu situaţia de fapt reală, pe teren aflându-se doar o piaţă agroalimentară şi un grup sanitar nefuncţional, iar în afară de aceasta, reclamanta a precizat că nu înţelege să schimbe destinaţia imobilului, aşa încât piaţa poate funcţiona în continuare.
Prin sentinţa nr. 23 din 01 iunie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantă, pentru anularea Deciziei nr. 1153 din 10 ianuarie 2007.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că susţinerea reclamantei nu este întemeiată, întrucât din actele dosarului rezultă că după preluarea terenului, acesta a fost parţial ocupat cu construcţii, respectiv sediul Primăriei, brutărie, baie comunală, grup sanitar, fundaţie pentru remiza P.S.I., iar partea rămasă are afecţiunea de utilitate publică, respectiv piaţă agroalimentară, astfel că se încadrează în prevederile art. 1 alin. (4) din OUG nr. 94/2000 republicată.
Aşa fiind, în mod corect pârâta a respins cererea de restituire în natură a imobilului şi a propus acordarea despăgubirilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs P.O.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare a arătat că singurele acte care au stat la baza pronunţării hotărârii atacate sunt adresele emise de către Primăria Ighiu, persoana juridica interesata, adrese pentru care s-a înscris în fals la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, întrucât acestea conţin date ce nu corespund realităţii.
Susţine reclamanta că Instanţa de Fond trebuia să dispună efectuarea unui raport de expertiză topografică şi în construcţii prin care să se stabilească dacă pe imobilul revendicat existau sau nu construcţiile de care se face referire în hotărâre şi în caz afirmativ care este starea tehnică a acestor eventuale construcţii.
Din adresele pe care Primăria comunei Ighiu le-a emis nu reiese faptul că pe imobilul revendicat se găsesc construcţii sau alte edificii, Instanţa de Fond nedând importanta acestui aspect.
Analizând motivele invocate în recurs soluţia Instanţei de Fond, probele administrate în cauză şi faţă de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Instanţa de Fond avea posibilitatea să stăruie prin toate mijloacele legale în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. De asemenea putea să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare întrucât rolul său activ nu înseamnă încălcarea principiului disponibilităţii în procesul civil.
Atât prevederile cu valoare de principiu cuprinse în art. 129(5) C. proc. civ. teza finală cât şi cele de aplicaţie particulară în materia probei cu expertiza cuprinse în art. 201 alin. (1) C. proc. civ. îngăduie Instanţei să ordone chiar din oficiu, trecând peste împotrivirea părţilor administrarea unei probe.
Astfel Instanţa de Fond în considerarea celor expuse va rejudeca prezenta pricină luând în considerare administrarea de probe respectiv încuviinţarea unei expertize topografice şi a unei expertize în construcţii care să dovedească dacă pe imobilul revendicat există construcţiile precizate în hotărârea atacată, şi să se constate starea efectivă a acestora, cu toate că din adresele Primăriei comunei Ighiu nu reiese faptul că pe imobilul revendicat se regăsesc aceste construcţii.
În temeiul art. 313 C. proc. civ. Curtea admite recursul, casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.O.I. împotriva sentinţei nr. 23 din 1 iunie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 777/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 781/2008. Contencios → |
|---|
