ICCJ. Decizia nr. 781/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 781/2008
Dosar nr. 617/109/2007
Şedinţa publică din 27 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 21 februarie 2007, contestatorul C.M.E. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii 7614 din 21 decembrie 2006 emisă de către C.J.P.A.
În motivarea acţiunii, contestatorul a arătat că în baza dispoziţiilor Legii nr. 309/2002 a formulat cerere scrisă, prin care a solicitat să i se instituie un drept bănesc pentru munca depusă ca fost militar în unităţile militare cu specific geniu.
A mai arătat că în soluţionarea cererii, intimata i-a luat în calcul numai perioada 18 septembrie 1951 - 01 aprilie 1953, dar nu şi perioada 03 septembrie 1949 - 18 septembrie 1951, deşi i se cuvenea.
La data de 19 aprilie 2007, intimata C.J.P.A. a formulat întâmpinare, invocând, în principal, excepţia necompetenţei materiale a judecării în primă Instanţă a acestui litigiu de către Tribunalul Argeş.
S-a arătat, astfel că, potrivit dispoziţiei art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 - 1961, „împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990" (actualmente Legea nr. 554/2004).
Prin sentinţa civilă nr. 328/ AS din 22 mai 2007, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială a Instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe C.M.E. şi C.J.P.A., în favoarea Curţii de Apel Piteşti, având în vedere dispoziţiile art. 6 alin. (5) din Legea 309/2002.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, la data de 25 octombrie 2007.
Prin sentinţa nr. 88/ F-C din 8 octombrie 2007 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului, a modificat Hotărârea nr. 7614 din 21 decembrie 2006, în sensul că a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 14 ianuarie 1950 - 1 aprilie 1953.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că reclamantul a efectuat stagiul militar în detaşamentul de muncă din cadrul D.G.S.M., în perioada 3 septembrie 1949 - 1 aprilie 1953, împrejurarea dovedită prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei respectiv adeverinţa din 13 iulie 2004 eliberată de U.M. Piteşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.J.P.A. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În motivare a arătat că Instanţa de Fond a acordat ceea ce nu s-a cerut în sensul că a obligat-o pe pârâtă să modifice Hotărârea nr. 7614 din 21 decembrie 2006 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 309/2002 în sensul de a recunoaşte intimatului - reclamant drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 deşi în considerentele sentinţei, Instanţa a arătat că acesta e beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, astfel că cele două acte normative, se referă la acordarea unor drepturi ce vizează categorii de persoane diferite.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, arată că acesta vizează faptul că Instanţa de Fond a modificat Hotărârea nr. 7614 din 21 decembrie 2006 a C.J.P.A., în baza unui document nou, respectiv adeverinţa din 13 iulie 2004 emisă de U.M. Piteşti, document ce nu a fost prezentat Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 309/2002 din cadrul C.J.P.A., în momentul analizării cererii acestuia de recunoaştere a calităţii de beneficiar al Legii nr. 309/2002.
Analizând motivele invocate în recurs, soluţia Instanţei de Fond, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum şi faţă de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat motiv pentru care îl va admite, va casa sentinţa Instanţei de Fond şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Instanţă pentru următoarele considerente:
Într-adevăr cererea reclamantului viza instituirea drepturilor băneşti potrivit Legii nr. 309/2002 pentru munca depusă ca militar în unităţile militare cu specific geniu şi să se dispună obligarea intimatei - pârâte să-i ia în calcul şi perioada 3 septembrie 1949 - 18 septembrie 1951.
Prin Hotărârea nr. 7614 din 21 decembrie 2006, Comisia pentru aplicarea OG nr. 105/1999 a admis cererea reclamantului şi a constatat perioada 18 septembrie 1951 - 01 aprilie 1953, acordându-i drepturile conferite de Legea nr. 309/2002.
Instanţa de Fond prin sentinţa atacată i-a recunoscut drepturile conform Legii nr. 189/2000 pentru perioada 14 ianuarie 1950 - 01 aprilie 1953.
Din adeverinţa eliberată de către U.M Piteşti la 13 iulie 2004 rezultă mai multe perioade de timp în care intimatul - reclamant a fost trimis în şantiere de lucru dar şi perioade când a fost înapoiat de pe şantier fiind lăsat la vatră şi că pentru o identificare a lăsării la vatră, U.M. solicită comunicarea unui răspuns de la A.N. pentru a se stabili exact perioadele de lucru în detaşamentele de muncă.
Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi cetăţeanul român, care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă, în perioada menţionată.
Stabilirea drepturilor prevăzute prin actul normativ menţionat se face potrivit art. 6 alin. (2) din lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare şi din adeverinţele eliberate de centrele militare judeţene sau de U.M. Piteşti.
Pentru a putea beneficia de drepturile stabilite de Legea nr. 309/2002 o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: să fie cetăţean român, să fi efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă aparţinând D.G.S.M. şi perioada avută în vedere să fie cuprinsă între 1950 - 1961.
Toate aceste considerente conduc la împrejurarea că Instanţa de Fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, întrucât nu au fost administrate suficiente dovezi, care să justifice soluţia că reclamantul întruneşte cerinţele Legii nr. 309/2002 pentru a putea beneficia de drepturile stabilite prin acest act normativ.
Cu ocazia rejudecării, se va urmări completarea materialului probator administrat, pentru a se stabili cu claritate în ce măsură reclamantul îndeplineşte condiţiile cerute de lege.
Înalta Curte constată că recursul este fondat îl va admite, în temeiul art. 313 C. proc. civ., va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre o nouă judecată Instanţei de Fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P.A. împotriva sentinţei nr. 88 din 8 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată cu trimiterea cauzei la aceeaşi Instanţă, spre rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 780/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 792/2008. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
