ICCJ. Decizia nr. 757/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 757/2008
Dosar nr. 4359/59/2004
Şedinţa publică din 27 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 203/ PI din 18 septembrie 2007 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca prematur formulată acţiunea reclamantei SC I.P. SA Arad împotriva pârâţilor M.F.P. – D.G.S.C., G.F.C. Arad, privind anularea procesului - verbal emis de pârâta G.F. Arad şi exonerarea sa de plata sumei de 5.870.594.338 lei cu titlu de obligaţii fiscale.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 12 alin. (1) din OUG nr. 13/2001 – în vigoare la data la care reclamanta a formulat contestaţie în procedura prealabilă împotriva procesului – verbal emis de pârâta G.F. Arad sesizarea instanţei de contencios administrativ se putea realiza cu acţiune numai împotriva deciziilor emise de direcţiile generale ale finanţelor publice sau de M.F.P. pronunţate asupra contestaţiilor formulate împotriva actelor de impunere fiscală, decizii prin care s-a rezolvat fondul contestaţiilor.
S-a arătat că în cauza dedusă judecăţii reclamanta nu a atacat o asemenea decizie, ci una prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latură penală, astfel că acţiunea a fost considerată inadmisibilă potrivit actului normativ menţionat, în vigoare la data iniţierii procedurii de contestare a procesului - verbal emis de G.F. Arad.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC I.P. SA, susţinând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în sensul că au fost ignorate dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 din OUG nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele M.F.P. care prevede că „Decizia de suspendare poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă. Judecata se face în regim de urgenţă, cu participarea reprezentantului M.P. Soluţia instanţei este definitivă şi irevocabilă".
Recurenta – reclamantă susţine că, faţă de dispoziţiile acestui text de lege, în mod greşit acţiunea sa a fost respinsă ca prematură, impunându-se casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru judecarea pe fond a cauzei, faţă şi de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit acţiunii introductive înregistrată de reclamantă la 9 iunie 2004 dar şi ulterior, reclamanta - recurentă nu a atacat în instanţă Decizia nr. 1691 din 24 octombrie 2001, prin care M.F.P. – D.G.S.C. a suspendat soluţionarea contestaţiei împotriva procesului – verbal din 26 februarie 2001 încheiat de G.F. Arad, investind instanţa cu alte capete de cerere, respectiv: „anularea deciziei care se va emite pe fondul cauzei de către M.F.P. Bucureşti; anularea procesului-verbal din 26 februarie 2001 încheiat de G.F. Arad; exonerarea subscrisei societăţi de la plata sumei de 5.870.594.338 lei reprezentând obligaţii bugetare stabilite ca nedatorate".
Din motivarea acţiunii, formulată la un interval de aproximativ 3 ani de la emiterea deciziei de suspendare a soluţionării contestaţiei, rezultă că reclamanta - recurentă solicită instanţei să se pronunţe pe fondul contestaţiei, sancţionând astfel refuzul autorităţii administrative de a emite o decizie de soluţionare a acestei contestaţii, deşi trecuseră mai multe luni de zile de la invocarea efectuării unor cercetări penale.
Faţă de această situaţie de fapt, soluţia instanţei de fond, deşi greşit motivată, de respingere ca prematură a acţiunii este corectă, deoarece atât în sistemul OG nr. 13/2001, cât şi în sistemul codului de procedură fiscală actual, procedura administrativă prealabilă nu ar putea fi eludată, instanţa de contencios administrativ fiind competentă să se pronunţe numai după soluţionarea contestaţiei de către autoritatea administrativă.
Cum în cauză reclamanta - recurentă nu a parcurs această etapă, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca prematur formulată, reţinându-se în mod greşit, în considerente, că reclamanta – recurentă ar fi contestat inclusiv Decizia 1691 din 24 octombrie 2001 – de suspendare a procedurii prealabile.
Pentru considerentele menţionare, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I.P. SA împotriva sentinţei civile nr. 203 din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 742/2008. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 790/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
