ICCJ. Decizia nr. 742/2008. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 742/2008
Dosar nr. 416/42/2007
Şedinţa publică din 26 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 februarie 2007, societatea comercială SC B. SA Buzău a solicitat ca în contradictoriu cu D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F. şi D.G.F.P. a judeţului Buzău să se dispună anularea Deciziei nr. 81 din 29 decembrie 2006, emisă de pârâta secundă, precum şi a Deciziilor de impunere nr. 20361 – 20614 din 31 decembrie 2005, emise de prima autoritate publică, ca nelegale.
Pe cale de consecinţă, reclamanta a cerut exonerarea sa de obligaţia de plată a sumelor de bani pretins datorate către bugetul de stat consolidat, stabilite prin acele decizii de impunere.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 77 din 10 mai 2007 a admis acţiunea, continuată de administratorul judiciar SC F.F.I.C.I. SRL Constanţa şi a anulat actele administrativ - fiscale supuse controlului jurisdicţional.
De asemenea, a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 2,30 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a judeţului Buzău.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a apreciat că reclamanta nu a dat dovadă de rea credinţă în ceea ce priveşte obligaţiile sale faţă de bugetul de stat, din moment ce în planul de reorganizare judiciară s-a prevăzut că acestea se vor achita în sem. II al anului 2007.
Că, la data declarării recursului, societatea comercială debitoare nu a înţeles să-şi îndeplinească nici obligaţiile curente de la data confirmării planului de reorganizare şi până la zi, cu toate că termenul final a fost stabilit la 30 iunie 2007.
Oral, la termenul de astăzi, fixat pentru judecarea recursului, reprezentantul recurentei a invocat excepţia de necompetenţă materială a curţii de apel de a soluţiona, în prima instanţă, prezentul litigiu de contencios administrativ.
Această excepţie de procedură este întemeiată.
Atât din Decizia nr. 81 din 29 decembrie 2006, emisă de pârâta D.G.F.P. a judeţului Buzău (filele 63-65), cât şi din conţinutul întâmpinării depuse de această autoritate publică în cursul primului ciclu procesual (filele 42-44) rezultă fără echivoc cuantumul creanţelor bugetare care este de 320.354 RON şi reprezintă dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente unor obligaţii fiscale ale agentului economic neachitate la termen, înainte şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară.
Deşi excepţia de necompetenţă materială a fost invocată în scris prin întâmpinare şi ulterior, susţinută oral de reprezentantul pârâtei, curtea de apel a respins-o ca neîntemeiată, reţinând că „acţiunea este formulată împotriva unor decizii emise de D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F. pentru care competenţa revine în primă instanţă curţii de apel".
Hotărârea pronunţată în privinţa excepţiei şi a fondului cauzei este însă, nelegală deoarece competenţa de soluţionare în primă instanţă a litigiilor ce au ca obiect acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora se stabileşte, conform art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în favoarea tribunalului sau a Curţii de Apel, în funcţie de valoare, după cum aceasta este mai mică sau mai mare de 500.000 lei, neavând nici o relevanţă dacă actul administrativ a fost emis de o autoritate centrală sau de o autoritate locală.
Întrucât Curtea de Apel Ploieşti a ignorat această reglementare legală derogatorie de la normele C. proc. civ. precum şi cuantumul total al creanţelor bugetare contestate (de 320.354 lei) şi prin sentinţă a păşit la soluţionarea în primă instanţă a litigiului deşi nu era competentă material, urmează a se admite recursul, cu consecinţa casării sentinţei şi trimiterii cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Buzău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Văzând şi dispoziţiile art. 158 alin. (3) art. 304 pct. 3 art. 312 alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă A.N.A.F., prin D.F.P. Buzău împotriva sentinţei civile nr. 77 din data de 10 mai 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Buzău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 715/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 757/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
