ICCJ. Decizia nr. 855/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 855/2008
Dosar nr. 2818/2/2007
Şedinţa publică din 4 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, reclamanta B.C.R. SA a solicitat obligarea pârâtei Banca de Import - Export a României E. SA la plata sumei de 2.901.187,60 DOLARI S.U.A., în temeiul scrisorilor de garanţie din 30 noiembrie 2000 emise de M.F.P.
Prin sentinţa arbitrală nr. 238 din 13 noiembrie 2006 a fost respinsă cererea reclamantei, motivat de faptul că a lipsit aprobarea executării garanţiei de stat, aprobare reglementată de actul administrativ criticat pentru nelegalitate.
În cadrul contestaţiei la sentinţa pronunţată de Curtea de Arbitraj, reclamanta a invocat în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a comercială, excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 22 alin (1) din Hotărârea nr. 14681/2004 a C.I.F.G.A. de pe lângă M.E.F.
Prin încheierea de şedinţă din 5 aprilie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 836/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a sesizat secţia de contencios administrativ a aceleiaşi instanţe cu excepţia de nelegalitate invocată şi a dispus suspendarea soluţionării cauzei până la soluţionarea acesteia.
B.C.R., în susţinerea excepţiei a arătat că prin actul atacat autoritatea emitentă şi-a rezervat dreptul de a aproba cererile de executare a garanţiilor de stat în condiţiile în care legea îi dădea dreptul să analizeze şi să aprobe doar emiterea garanţiilor de stat, executarea urmând să se facă în conformitate cu dispoziţiile dreptului privat.
Pârâta E. a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate şi netemeinicia ei, arătând faptul că excepţia invocată nu are legătură cu fondul cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 2131 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia de inadmisibilitate a excepţiei invocată de pârâtă şi admisă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Hotărârea C.I.G.C.C.E. nr. 14681/2004.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut faptul că excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate, motivată pe considerentul că nu există o legătură cu fondul pricinii, nu poate fi primită, întrucât verificarea admisibilităţii în principiu a excepţiei de nelegalitate aparţine instanţei investite cu soluţionarea fondului dedus judecăţii, astfel încât instanţa de contencios, sesizată cu excepţia de nelegalitate o va soluţiona, pronunţându-se pe fondul acesteia.
Pe fondul excepţiei de nelegalitate invocată, Curtea a reţinut că aşa cum rezultă din textul actului atacat şi cum, de altfel, a interpretat şi tribunalul arbitral, aprobarea dată de autoritatea pârâtă pentru executarea garanţiei de stat apare ca o condiţie sine qua non pentru executarea obligaţiilor născute din scrisoarea de garanţie.
S-a reţinut că o astfel de dispoziţie cu caracter normativ este de natură să transforme obligaţia de garantare asumată de stat prin scrisoarea de garanţie într-o obligaţie pur potestativă de felul „garantez dacă o să vreau", iar acest fapt lipseşte de orice valoare juridică angajamentul statului de a garanta o obligaţie prin scrisorile de garanţie pe care le emite.
Astfel de consecinţe sunt, în concepţia instanţei de fond, contrare intenţiei legiuitorului întrucât interpretarea actelor juridice trebuie să se facă în sensul în care produc efecte şi nu în sensul în care nu produc nici un efect.
De asemenea, s-a considerat că interpretarea extensivă dată de pârâtă şi preluată de tribunalul arbitral în sensul că aprobarea se referă şi la executare, este contrară atât literei cât şi spiritului legii întrucât scrisoarea de garanţie ar deveni un act lipsit de orice forţă juridică dacă executarea ei ar fi condiţionată de acordul debitorului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii.
Banca de Export - Import a României E. SA a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi, în subsidiar, admiterea recursului, reţinerea cauzei spre rejudecare şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate.
Primul motiv de recurs invocat de Banca de Export - Import a României a fost acela prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea ar fi nelegală pentru că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Este criticată soluţia instanţei de fond care a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a E. faţă de C.I.G.C.C.E (actual C.I.F.G.A.) cu încălcarea unor reglementări legale, deoarece actul administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată a fost emis de C.I.G.C.C.E., iar prin Hotărârea nr. 15420 aceasta a mandatat E. prin direcţia juridică, să asigure reprezentarea drepturilor acestuia în faţa tuturor instanţelor judecătoreşti şi chiar dacă prin HG nr. 534/2007, C.I.G.C.C.E. a fost înlocuit de C.I.F.G.A., drepturile de reprezentare rămân valabile.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi se consideră că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este lovită de nulitate pentru că a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură, respectiv a principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare al C.I.F.G.A. prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi aceasta pentru că C.I.F.G.A. a fost citat la sediul M.E.F., deşi acesta trebuia citat la sediul administraţiei sale, adică la sediul E. SA.
Este criticată soluţia instanţei de fond şi pentru modul de soluţionare al excepţiei de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate pentru că fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată, în motivul de recurs, că instanţa de contencios administrativ care efectuează controlul de legalitate, are competenţa de a se pronunţa cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de nelegalitate, iar instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, prin motivarea sesizării instanţei de contencios administrativ, îşi exprimă numai opinia cu privire la excepţia de nelegalitate.
Pe fondul cauzei este criticată sentinţa Curţii de Apel Bucureşti pentru că a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Mai întâi, s-a dat o interpretare greşită actului juridic dedus judecăţii pentru că excepţia viza un act administrativ de autoritate emis în realizarea puterii publice căruia nu-i erau aplicabile prevederile comerciale şi civile reţinute de instanţă.
Apoi, instanţa a analizat legalitatea actului administrativ raportat la considerentele hotărârii tribunalului arbitral, iar aceasta nu este asimilată unei legi faţă de care să se poată aprecia legalitatea unui act administrativ. În speţă, deşi nelegalitatea a fost invocată faţă de Legea nr. 313/2004 privind datoria publică şi Legea nr. 96/2000, instanţa de fond a reţinut un alt act normativ ca fiind încălcat, respectiv C. civ.
Este considerată nelegală soluţia instanţei de fond pentru că a admis excepţia de nelegalitate fără să analizeze normele juridice aplicabile în ansamblul lor.
În recursul declarat de C.I.F.G.A. au fost invocate aceleaşi motive de recurs şi s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi, în subsidiar, admiterea recursului, reţinerea cauzei spre rejudecare şi modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate.
B.C.R. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea celor două recursuri, având în vedere că motivele de recurs sunt identice.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul invocat privind greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a E. faţă de C.I.F.G.A., acesta este nefondat.
Prin HG nr. 534/2007 C.I.F.G.A. a înlocuit C.I.G.C.C.E.
Această reorganizare s-a produs pe parcursul soluţionării cauzei la instanţa de fond şi nu s-a făcut dovada că Banca de Export - Import a României E. SA avea calitatea de reprezentant al C.I.F.GA.
În faţa instanţei de recurs a fost depusă HG nr. 1580 din 19 decembrie 2007 care a introdus alin. (4) şi alin. (5) la art. 12 din HG nr. 534/2007 şi în care se precizează că reprezentarea şi asistenţa juridică a C.I.F.G.A. în faţa instanţelor judecătoreşti sunt asigurate de Direcţia juridică a Băncii de Export - Import a României E. S.A. împreună cu direcţia generală juridică din cadrul M.E.F.
Şi aceasta este încă o dovadă că anterior acestei modificări nu a existat un mandat legal de reprezentare în faţa instanţelor judecătoreşti a C.I.F.G.A. de către Banca E. SA, aşa cum se susţine în motivele de recurs.
Chiar dacă prin Hotărârea nr. 15420 din 8 noiembrie 2006 C.I.G.C.C.E. a mandatat Direcţia juridică să reprezinte această instituţie în faţa tuturor instanţelor judecătoreşti, la data soluţionării cauzei, prin HG nr. 534/2007 s-a înfiinţat C.I.F.G.A., organism fără personalitate juridică ce funcţionează pe lângă M.E.F., pentru a examina şi aproba operaţiunile de finanţare, garantare şi asigurare ce se efectuează de către E. în numele şi contul statului, care nu se poate spune că este aceeaşi instituţie cu cea desfiinţată - C.I.G.C.C.E. Şi aceasta chiar şi numai dacă se observă prevederile art. 1 din HG nr. 844/1991 care prevedeau că se înfiinţează C.I.G.C.C.E. care examinează şi aprobă, potrivit competenţelor, operaţiunile de finanţare, garantare şi asigurare a creditelor de export-import ce se efectuează de Banca de Export - Import a României, în numele şi în contul statului, la propunerea acestuia.
În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se constată că acesta este fondat.
La instanţa de fond, prin Încheierea din 11 septembrie 2007, s-a constatat că împuternicirea prezentată de E. pentru C.I.F.G.A. nu justifică calitatea de reprezentat a E., în mod corect dar cu toate acestea a procedat la soluţionarea excepţiei de nelegalitate, chiar dacă C.I.F.G.A. nu era reprezentat decât de E. SA, reprezentare considerată nelegală.
În aceste condiţii, autoritatea emitentă a actului nu a putut prezenta punctul său de vedere asupra excepţiei de nelegalitate invocată de B.C.R. S.A.
Nu pot fi reţinute susţinerile intimatei - pârâte B.C.R. că principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare au fost respectate pentru că reprezentanţilor C.I.F.G.A. le-ar fi fost comunicate înscrisurile depuse de reclamantă, ar fi formulat întâmpinare. Dar, în condiţiile în care reprezentant al C.I.F.G.A. era chiar reprezentantul E., căruia nu i-a fost recunoscută calitatea de reprezentant, înseamnă că înscrisurile şi probele au fost comunicate unei persoane care nu putea reprezenta C.I.F.G.A., astfel că se poate aprecia că C.I.F.G.A. nu a fost reprezentat pe parcursul desfăşurării litigiului în faţa instanţei de fond şi nici nu şi-a putut exercita dreptul la apărare într-un litigiu ce viza chiar un act emis de această autoritate.
Faţă de această împrejurare, vor fi admise recursurile declarate, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
La rejudecare, se vor avea în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (4) şi alin. (5) din HG nr. 534/2007, modificată şi că reprezentarea C.I.F.G.A. este asigurată de Direcţia juridică a E. SA împreună cu Direcţia juridică a M.E.F. şi să se aibă în vedere că deşi C.I.F.G.A. funcţionează pe lângă M.E.F. are sediul administrativ la E. SA şi nu la M.E.F., unde a fost citat la instanţa de fond.
Şi motivul de recurs ce vizează greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii este nefondat.
Aşa cum prevăd dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, după ce constată că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului de fond, va sesiza, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi va suspenda cauza.
Aceste norme procedurale au fost respectate pentru că sesizarea instanţei de contencios administrativ s-a făcut prin încheierea motivată în care a fost indicată legătura dintre actul administrativ atacat şi soluţia litigiului pe fond.
De altfel, în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 chiar se precizează că încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă nici unei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată numai odată cu fondul.
Instanţa de contencios administrativ nu poate, după sesizarea motivată, să stabilească dacă de actul administrativ depinde fondul litigiului, acesta este atributul exclusiv al instanţei în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, dar ar putea să respingă cererea ca inadmisibilă dacă încheierea de sesizare nu este motivată şi nu este stabilită legătura între actul administrativ şi fondul litigiului.
În ceea ce priveşte fondul cererii, motivele de recurs invocate în această chestiune vor fi analizate de instanţa de fond la rejudecare.
În baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., vor fi admise recursurile, va fi casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Banca de Export - Import a României E. SA Bucureşti şi de C.I.F.G.A. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2131 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 838/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 867/2008. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
