ICCJ. Decizia nr. 894/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 894/2008
Dosar nr. 2281/36/2007
Şedinţa publică din 5 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 august 2007, reclamanta SC M.R. SA Constanţa a solicitat anularea avizului de inspecţie fiscală nr. 6239 din 9 iunie 2006 emis de pârâtul M.M.G.A. - Administraţia Fondului pentru Mediu, precum şi a actelor administrative subsecvente şi obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 10.000 euro.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că inspecţia fiscală efectuată în baza avizului contestat a avut un caracter abuziv, fiind încălcate dispoziţiile art. 103 din OG nr. 92/2003.
Pârâtul a depus întâmpinare şi a invocat excepţia tardivităţii plângerii prealabile, solicitând admiterea acestei excepţii şi respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 730/CA din 18 octombrie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia invocată de pârât şi a respins acţiunea, cu motivarea că plângerea prealabilă a fost efectuată la data de 20 iunie 2007, după expirarea termenului prevăzut de art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta şi a solicitat ca în temeiul art. 304 pct. 8 şi pct.9 C. proc. civ., să fie casată hotărârea atacată şi să fie trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a admis în mod greşit excepţia tardivităţii plângerii prealabile, considerând că termenele legale prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 se calculează de la data de 9 iunie 2006 când a fost emis actul contestat, deşi faptele prejudiciabile au avut caracter continuu şi numai de la data de 8 ianuarie 2007 a avut posibilitatea să aprecieze dacă i-au fost vătămate drepturi prevăzute de lege şi dacă se adresează justiţiei pentru recunoaşterea drepturilor încălcate.
Recurenta a invocat şi omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra cererii de încetare a inspecţiei fiscale, considerând că a fost interpretat în mod eronat actul dedus judecăţii.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost invocat faţă de aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, care au constituit temeiul admiterii excepţiei de tardivitate şi s-a arătat că aceste prevederi legale nu mai erau incidente în cauză, fiind declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 797 din 27 septembrie 2007 pronunţată de Curtea Constituţională.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele şi condiţiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acţiunii.
În art. 7 alin. (1) şi alin. (7) din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut că termenul pentru formularea plângerii prealabile este de 30 de zile de la data comunicării actului, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, în cazul unor motive temeinice.
Instanţa de fond a aplicat corect aceste prevederi legale, constatând întemeiat tardivitatea plângerii prealabile formulată de recurenta-reclamantă la data de 20 iunie 2007 pentru anularea avizului de inspecţie fiscală nr. 6239 din 9 iunie 2006.
Prin acest aviz recurenta - reclamantă a fost informată asupra începerii inspecţiei fiscale care s-a efectuat şi pentru care au fost întocmite actele administrative subsecvente indicate în cererea de chemare în judecată.
Faţă de data la care a fost emis avizul de inspecţie fiscală şi de faptul că nu a fost contestată comunicarea lui, instanţa de fond a constatat corect că la data de 20 iunie 2007, când a fost exercitat recursul graţios, expirase atât termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cât şi termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (7) din aceeaşi lege.
Susţinerea recurentei că termenele legale de exercitare a recursului graţios se calculează în cauză de la data de 8 ianuarie 2007, când a avut posibilitatea să aprecieze caracterul vătămător al actului administrativ contestat, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Această apărare nu a fost argumentată prin existenţa unor motive temeinice, în sensul dispoziţiilor art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 şi nici nu poate fi avută în vedere în condiţiile încălcării reglementării respective, prin depăşirea termenului de 6 luni de la data emiterii actului.
Recurenta a considerat eronat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de încetare a inspecţiei fiscale, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii.
Obiectul cererii de chemare în judecată a fost corect determinat şi inadmisibilitatea acţiunii a fost pronunţată pentru toate capetele de cerere, dat fiind că pentru toate s-a formulat acelaşi recurs graţios şi deci nu existau date şi termene diferite pentru soluţionarea excepţiei de tardivitate.
Decizia nr. 797 din 27 septembrie 2007 prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 a fost neîntemeiat invocată în ultimul motiv de recurs, întrucât Decizia a fost publicată în M. Of. nr. 707 din 19 octombrie 2007, după pronunţarea sentinţei atacate, astfel că nu produce efecte juridice în cauză, potrivit art. 145 alin. (4) din Constituţia revizuită, care prevede că, de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Lipsa de efecte a acestei decizii faţă de soluţia pronunţată în cauză rezultă şi din obiectul excepţiei de neconstituţionalitate admisă, constatându-se că dispoziţiile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.
Recurenta-reclamantă nu aparţine categoriei de persoane pentru care s-a constatat neconstituţionalitatea textului de lege privind termenul de formulate a plângerii prealabile de la data emiterii actului, fiind chiar destinatarul actului respectiv.
Pentru considerentele expuse, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.R. SA împotriva sentinţei nr. 730/CA din 18 octombrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 885/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 934/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
