ICCJ. Decizia nr. 713/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 713/2008
Dosar nr. 2538/36/2007
Şedinţa publică din 22 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă 672/CA din 24 septembrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamanta D.T. în contradictoriu cu C.J.P. Tulcea, având ca obiect recunoaşterea calităţii de beneficiar a Legii nr. 189/2000 şi pe cale de consecinţă, a anulat Hotărârea nr. 5469 din 28 februarie 2006, emisă de pârâtă, constatând, în favoarea reclamantei, beneficiul drepturilor solicitate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamanta este născută la data de 8 februarie 1943, în localitatea Ceamurlia de Jos, Judeţul Tulcea şi este fiica lui H.T. şi H.Z., ambii strămutaţi, în luna septembrie 1940, în baza tratatului bilateral încheiat între România şi Bulgaria.
În raport cu această situaţie de fapt şi având în vedere că scopul reglementării conţinut în Legea nr. 189/2000 a fost acela de a acorda drepturi compensatorii tuturor persoanelor care s-au aflat la un moment dat în situaţia prevăzută de lege, instanţa de fond a conchis că beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, atât persoanele asupra cărora persecuţia s-a răsfrânt în mod direct cât şi cele asupra cărora s-a răsfrânt în mod indirect, cum este cazul copiilor născuţi în perioada refugiului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea.
Recurenta a susţinut că intimata, născută în anul 1943, pe teritoriul României, nu poate susţine că a fost obligată să-şi schimbe domiciliul ca urmare a persecuţiei etnice suferite.
S-a susţinut de către recurentă că în acest sens pledează şi textul Tratatului de la Craiova, potrivit căruia transferul de populaţie urma să se facăîntr-un interval de 3 luni, calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare şi, pe cale de consecinţă, numai persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau a fi evacuate, îndeplinesc condiţiile cerute pentru a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, după cum urmează:c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum şi pe cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca efect al tratatelor bilaterale.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale acestei experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Rezultă aşadar că textul Tratatului de la Craiova din 1940, privind schimbul de populaţie dintre România şi Bulgaria, astfel cum a fost invocat în motivele de recurs, nu prezintă relevanţă din punctul de vedere al recunoaşterii calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În concluzie, intimata, născută pe teritoriul României, la data de 8 februarie 1943, cu alte cuvinte, în intervalul reglementat prin dispoziţiile legii, este îndreptăţită, aşa cum corect a stabilit instanţa de fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.
Pentru aceste motive, constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ. nu există motive de casare, sau modificare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea a împotriva sentinţei civile nr. 672/CA din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 674/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 830/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
