ICCJ. Decizia nr. 881/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 881/2008
Dosar nr. 348/116/2006
Şedinţa publică de la 4 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin excepţia de nelegalitate formulată în Dosarul nr. 348/116/2006 al Tribunalului Călăraşi, reclamantul Ţ.V. a solicitat în contradictoriu cu SC I. SA şi cu Ministerul Industriei şi Comerţului, constatarea nelegalităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la data de 20 mai 1998.
În motivarea excepţiei reclamantul a arătat că terenul situat în comuna C., sat C., Judeţul Ilfov s-a aflat în posesia sa din anul 1965, acesta obţinând titlu da proprietate în baza uzucapiunii conform sentinţei civile nr. 1740/1999 Judecătoriei Buftea.
Prin încheierea şedinţei publice de la data de 06 februarie 2007 a Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti. secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate privind certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat de Ministerul Industriei şi Comerţului la data de 20 mai 1998.
Intimata SC I. SA a invocat excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, întrucât priveşte un act unilateral individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 şi, pe de altă parte, formularea unei asemenea excepţii nu poate fi făcută în calea de atac (în apel).
Prin sentinţa civilă nr. 1426 din data de 29 mai 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate ca neîntemeiată, şi excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul Ţ.V., în Dosarul nr. 348/116/2006 a Tribunalului Călăraşi, ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate invocată de intimata SC I. SA instanţa a reţinut, în esenţă, că mijloacele procedurale prin care se invocă nelegalitatea actului sunt cele de la data procesului.
Referitor la admisibilitatea formulării excepţiei de nelegalitate în faza apelului, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004 nelegalitatea unui act poate fi contestată oricând în cursul unui proces.
Pe fondul excepţiei de nelegalitate, Curtea a constatat că sentinţa civilă nr. 1740/1999 a Judecătoriei Buftea nu face dovada că terenul în discuţie s-ar fi aflat în posesia reclamantului la data înfiinţării societăţii intimate întrucât, pe de o parte, hotărârea nu este opozabilă acestei societăţi, iar pe de altă parte, sentinţa sus-menţionată face vorbire despre o suprafaţă de 5 mii m.p. şi nu de 15 mii m.p.
Împotriva sentinţei civile nr. 1426 din data de 29 mai 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Ţ.V.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă: că instanţa nu a verificat susţinerile privind proprietatea şi posesia terenului; că hotărârea referitoare la uzucapiune îi consfinţeşte recurentului dreptul de proprietate; că terenul se află şi s-a aflat în posesia sa şi este în comuna C., sat C., judeţul Ilfov, nu în localitatea F. şi nu a fost în posesia societăţii comerciale.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 şi ale art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Actul administrativ individual a cărui nelegalitate a fost invocată conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 de numitul Ţ.V., certificat de atestare a dreptului de proprietate, asupra terenului, a fost emis pentru SC I. SA Bucureşti de către Ministerul Industriei şi Comerţului la data de 20 mai 1998.
Excepţia de nelegalitate a acestui act a fost formulată la data de 6 februarie 2007 (în Dosar nr. 348/116/2006 al Tribunalului Călăraşi, secţia civilă) sub imperiul Legii nr. 554/2004 în forma în vigoare la aceea dată (înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 262/2007).
Sfera de aplicare a noii legi a contenciosului administrativ cuprinde actele administrative comunicate/publicate începând cu data 06 ianuarie 2005. Excepţia de nelegalitate, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, se poate aplica numai cu privire la acte emise după intrarea în vigoare a noii legi a contenciosului administrativ. Pentru actele administrative emise până la data de 06 ianuarie 2005 sunt aplicabile principiile generale de drept recunoscute de practica judiciară anterioară, excepţia de „ilegalitate” putând fi analizată de instanţa care soluţionează litigiul de bază, respectiv Tribunalul Călăraşi, în cadrul apelului formulat de numitul Ţ.V. împotriva sentinţei civile nr. 650 din 26 aprilie 2006 a Judecătoriei Olteniţa.
În acest sens este practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât, în situaţia contrară, s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, precum şi principiul priorităţii reglementărilor internaţionale, consacrat de art. 20 alin. (2) din Constituţia României, prin raportare la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (încălcarea securităţii raporturilor juridice) şi art. 6 din Codul bunei administraţii aprobat prin Recomandarea CM/Rec (2007) 7 a Comitetului de Miniştri a Uniunii – Europene.
Referitor la motivele de anulabilitate a actului atacat, Înalta Curte nu le va analiza, întrucât are prioritate excepţia de inadmisibilitate a cererii formulate în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004. În concluzie, excepţia de nelegalitate trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Se impune a fi precizat faptul că motivarea prezentei decizii suplineşte motivarea sentinţei şi că soluţia instanţei de fond nu va fi modificată, întrucât hotărârea care se impune este tot de respingere a cererii. Prin prezenta nu se ajunge la înrăutăţirea situaţiei recurentului în propria cale de atac, deoarece, astfel cum s-a analizat mai sus, actul administrativ fiind emis sub imperiul Legii nr. 29/1990, instanţa învestită cu acţiunea reclamantei SC I. SA Bucureşti va analiza „excepţia de ilegalitate” a actului invocat de Ţ.V. ca mijloc de apărare în cadrul procesului care formează obiectul dosarului de la Tribunalul Călăraşi, secţia civilă.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ţ.V. împotriva sentinţei civile nr. 1426 din data de 29 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 879/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 882/2008. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
