ICCJ. Decizia nr. 888/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.888/2008
Dosar nr.10867/1/2007
Şedinţa publică din 5 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 19 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 597/45/2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta R.A.J.A.C. Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Iaşi şi Municipiul Iaşi – D.E.F.P.L., dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 40068 din 1 martie 2007 emisă de acest din urmă pârât, în baza raportului de inspecţie fiscală nr. 40067 din aceeaşi dată, pentru diferenţele de impozit teren şi diferenţele de impozit clădiri, pentru anii 2005 şi 2006, precum şi pentru majorările de întârziere aferente acestor impozite.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 215 C. proCod Fiscal
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Primarul Municipiului Iaşi şi Municipiul Iaşi - D.E.F.P.L., susţinând că este netemeinică şi nelegală. În motivarea recursului, recurenţii reiterează argumentele invocate în faţa Instanţei de Fond, arătând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 215 alin. (2) C. proCod Fiscal referitoare la suspendarea executării actului administrativ fiscal, raportat la art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară Instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea Instanţei de Fond".
De asemenea, conform art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ, „Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată Instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, Instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond".
Rezultă, aşadar, că suspendarea executării unui act administrativ este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiţii: iniţierea procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
În speţă, nu se contestă că intimata - reclamantă a cerut anularea actului administrativ a cărui executare solicită să fie suspendată, cererea făcând obiectul Dosarului nr. 597/45/2007, în care a fost pronunţată încheierea recurată.
Celelalte două condiţii, astfel cum rezultă din prevederile legale citate, se determină reciproc, logic neputându-se vorbi despre un caz bine justificat, fără existenţa pericolului producerii unei pagube.
Astfel, în timp ce condiţia existenţei unui caz bine justificat se deduce din complexitatea pe care o prezintă fondul cauzei, care presupune verificarea condiţiilor legale şi a împrejurărilor de fapt care au condus la emiterea actului administrativ fiscal contestat (verificare ce nu poate fi realizată cu ocazia soluţionării cererii de suspendare, cu atât mai mult cu cât, în cauză, a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile), condiţia referitoare la prejudiciu şi la iminenţa producerii acestuia rezultă din posibilitatea punerii în executare a actului administrativ fiscal contestat, cu consecinţa imediată şi directă a afectării grave a serviciului public prestat de intimata - reclamantă, respectiv alimentarea populaţiei cu apă potabilă şi a agenţilor economici cu apă industrială.
Este adevărat că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate dar la fel de adevărat este că cel ce se consideră vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru a preîntâmpina eventualele consecinţe grave în ce-l priveşte, se poate adresa Instanţei pentru a obţine suspendarea executării actului.
În acest sens sunt, de altfel, şi prevederile cuprinse în Recomandarea din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştrii al C.E. cu privire la protecţia juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicită autorităţii jurisdicţionale competente ca, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanelor particulare cointeresate de această decizie, să ia măsuri de protecţie provizorii corespunzătoare, în limitele competenţei sale şi fără ca, astfel, să influenţeze în vreun fel soluţia asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.
Or, tocmai acestei categorii de măsuri de protecţie provizorie îi aparţine şi măsura suspendării executării Deciziei de impunere nr. 40068 din 1 martie 2007 emisă de D.E.F.P.L. Iaşi, pe care Instanţa de Fond a dispus-o prin încheierea recurată, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Faţă de considerentele arătate şi apreciind că nu sunt întemeiate criticile recurentei, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Iaşi şi Municipiul Iaşi - D.E.F.P.L. împotriva încheierii din 19 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 597/45/2007.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 886/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 892/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
