ICCJ. Decizia nr. 83/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 83/2008
Dosar nr. 1490/2/2007
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta Asociaţia pentru Privatizarea SN P. SA în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi M.E.C. a solicitat anularea art. 2 alin. (2) din HG nr. 1469/2006 privind aprobarea strategiei de restructurare şi privatizare a SN P. SA şi a mandatului instituţiei publice implicate.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în mod nelegal pârâtul Guvernul României nu a introdus în textul HG nr. 1469/2006 articolul propus prin plângerea prealabilă adresată, în sensul de a autoriza M.E.C. să stabilească procedurile, termenele şi condiţiile pentru vânzarea pachetului de acţiuni de 10% din capitalul social al SN P. SA, către salariaţii societăţii naţionale organizaţi conform prevederilor legale.
S-a mai susţinut că, prin actul contestat, pârâtul emitent a eliminat din textul proiectului de hotărâre de guvern posibilitatea salariaţilor de a achiziţiona în mod direct acţiuni. S-a precizat faptul că M.J. a avizat favorabil propunerea SN P. SA, comisia de dialog social din cadrul M.E.C. a agreat introducerea textului, iar C.E.S. a avizat textul din proiect.
Pârâtul M.E.C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei de interes şi în subsidiar a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea de şedinţă din data de 2 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile invocate, astfel pentru lipsa plângerii prealabile invocate s-a arătat faptul că există la dosar înscrisuri care dovedesc că a fost îndeplinită.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, Curtea a reţinut că în cauza dedusă judecăţii se atacă un act administrativ normativ prin care s-a adus atingere unui drept sau interes legitim, astfel încât reclamantul are deschisă calea atacării pe calea contenciosului administrativ a actului care se presupune că i-a adus vătămarea.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea a reţinut ca neîntemeiată şi excepţia lipsei de interes a reclamantei, astfel cum a fost susţinută de Guvernul României.
Prin sentinţa civilă nr. 1556 din 6 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.F. şi a fost respinsă şi acţiunea.
Pentru a hotărî în acest mod, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut faptul că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.C. nu poate fi primită întrucât din datele dosarului rezultă că această autoritate publică este unul dintre iniţiatorii actului normativ atacat.
Pe fondul cauzei s-a apreciat că actul administrativ examinat, a fost emis în baza prevederilor art. 5 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării şi în limitele prestabilite prin HG nr. 184/2005 privind aprobarea strategiei de accelerare a privatizării şi atragerea de investiţii pentru agenţii economici din portofoliul M.E.C. pentru anul 2005, astfel că nu există temei pentru anularea sa.
S-a mai reţinut că nu există nici un impediment la participarea reclamantei în procesul de privatizare iar completarea actului administrativ cu dispoziţii de favoare pentru salariaţi nu este prevăzută în nici un text de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamanta Asociaţia pentru Privatizarea SN P. SA, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că hotărârea pronunţată de Instanţa de Fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, prin aceea că au fost avute în vedere dispoziţiile HG nr. 184/2005 şi ale Legii nr. 137/2002, deşi prin acţiune nu au fost invocate.
Consideră că Instanţa a reţinut în mod eronat solicitarea ca cele 10% să fie incluse în 51% din totalul capitalului social al societăţii.
Astfel, actul juridic dedus judecăţii a fost interpretat greşit şi a fost schimbat înţelesul vădit şi neîndoielnic al cererii reclamantei.
O ultimă critică vizează ignorarea, în opinia recurentei, a faptului că a existat avizul favorabil al C.E.S. pentru introducerea în textul art. 2 din hotărârea de guvern analizată, a unei prevederi care să acorde posibilitatea de vânzare a pachetului de acţiuni de 10% din capitalul social al SN P. SA către salariaţii organizaţi conform prevederilor legale.
Prin întâmpinările formulate, intimaţii Guvernul României şi M.E.F. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Au arătat că Instanţa de Fond a analizat corect actul administrativ atacat, prin raportare la cadrul normativ existent. Au susţinut că nu există temei pentru completarea hotărârii de guvern în sensul dorit de reclamanta - recurentă, care este contrar atât OUG nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor expuse, a apărărilor cuprinse în întâmpinări, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Obiectul cererii de chemare în judecată, indicat de recurenta - reclamantă Asociaţia pentru Privatizarea SN P. SA, vizează solicitarea acesteia de anulare a prevederii cuprinse în art. 2 alin. (2) din HG nr. 1469 din 18 octombrie 2006, privind aprobarea Strategiei de restructurare şi privatizare a S.N. P. SA şi a mandatului instituţiei publice implicate, publicată în M. Of. al României, Partea I, din 6 noiembrie 2006 care are următorul conţinut:
„Privatizarea societăţii naţionale se va realiza prin oferirea spre vânzare unor investitori strategici/ consorţii de investitori a unei cote de 51% din capitalul social al societăţii naţionale".
În realitate însă, după cum a observat în mod just judecătorul fondului, pornind de la motivarea cererii de chemare în judecată Asociaţia pentru Privatizarea SN P. SA a atacat la Instanţa de contencios administrativ refuzul intimatului - pârât Guvernul României de a completa art. 2 al hotărârii în discuţie cu un alineat nou al cărui cuprins este formulat de recurenta - reclamantă după cum urmează:
„Se autorizează M.E.C. să stabilească procedurile, termenele şi condiţiile pentru vânzarea pachetului de acţiuni de 10% din capitalul social al S.C. P. SA, către salariaţii societăţii naţionale, organizaţi conform prevederilor legale".
Este, prin urmare, lipsită de orice suport critica ce vizează greşita înţelegere de către Instanţa de Fond a petitului acţiunii. Din nici un considerent al sentinţei nu se poate deduce concluzia pe care recurenta o impută fondului, cum că cele 10 procente în discuţie s-ar include în cota de 51% la care se referă art. 2 alin. (2) din hotărârea de guvern.
Dimpotrivă, după cum s-a expus în cele ce preced, Instanţa de Fond a reţinut că oferirea spre vânzare unor investitori strategici/ consorţii de investitori a unei cote de 51% din capitalul social al societăţii naţionale nu îngrădeşte în nici un mod posibilitatea participării asociaţiei reclamante la procesul de privatizare pentru achiziţionarea acţiunilor scoase la vânzare.
În plus, aspectul examinat, greşit încadrat de recurentă în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.8 C. proc. civ., este şi nerelevant. Problema de principiu dedusă judecăţii vizează, de fapt, a se stabili dacă solicitarea recurentei - reclamante de a beneficia de condiţii preferenţiale pentru achiziţionarea unui pachet de acţiuni de 10% din capitalul social al S.N. P. SA, este legală sau nu.
Rezolvarea dată de Instanţa de Fond este corectă.
HG nr. 1469/2006 a fost emisă în baza art. 108 alin. (2) din Constituţie, pentru organizarea executării art. 51 al Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare.
Aşa fiind, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, hotărârea de guvern nu putea cuprinde dispoziţii care să exceadă cadrului fixat prin legea în temeiul căreia a fost adoptată.
Cum Legea nr. 137/2002 nu conţine nici o prevedere în sensul solicitat de recurenta - reclamantă, rezultă că Instanţa de Fond a stabilit în mod legal că nici actul normativ de forţă juridică inferioară, emis în executarea acesteia, nu o poate face.
Referirea la HG nr. 184 din 9 martie 2005 privind aprobarea strategiei de accelerare a privatizării şi atragere de investiţii pentru agenţii economici din portofoliul M.E.C. pentru anul 2005, adoptată pentru organizarea executării OUG nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998 cu modificările şi completările ulterioare, s-a făcut în contextul în care Instanţa de Fond a reţinut că solicitarea reclamantei excede nu numai dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 137/2002, dar chiar şi reglementărilor cadru în materie de privatizare, cuprinse în actele normative menţionate.
Este real că reclamanta nu a indicat în cererea de chemare în judecată aceste acte normative, dar prin întâmpinările formulate la fond, ambii pârâţi le-au invocat în apărare.
Instanţa, cântărind argumentele părţilor, le-a considerat întemeiate, pe cele ale pârâţilor arătând acest lucru în hotărâre, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În fine, împrejurarea că în cauză a existat un aviz favorabil al C.E.S. pentru introducerea în textul art. 2 din hotărârea de guvern a unui alineat care să aibă cuprinsul dorit de recurentă este nerelevantă, pentru argumentele deja expuse şi având în vedere natura consultativă a avizului, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 109/1997 privind organizarea şi funcţionarea C.E.S.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia pentru Privatizarea S.N. P. SA împotriva sentinţei civile nr. 1556 din 6 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 76/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 86/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
