ICCJ. Decizia nr. 88/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 88/2008
Dosar nr. 231/2/2007
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul R.A., deţinut în Penitenciarul Jilava, a chemat în judecata M.F.P., devenit ulterior M.E.F., pentru ca Instanţa să dispună obligarea pârâtului să răspundă la petiţiile pe care le-a înregistrat la nr. 435165/06.
În motivarea acţiunii s-a arătat ca pârâtul refuză să-i soluţioneze petiţiile, ceea ce îi produce imense daune materiale şi morale, în condiţiile în care Statul român continuă să fie condamnat la C.E.D.O.
Prin sentinţa civila nr. 1275 din 16 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, Instanţa de Fond a reţinut în esenţă că pârâtul a răspuns la cererea reclamantului, iar dovada comunicării acestui răspuns se afla la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
Recurentul susţine că motivarea sentinţei este contradictorie probând necunoaşterea prevederilor art. 11 din OG nr. 27/2002.
Mai arată că, indiferent de poziţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a C.S.M., ministrul de finanţe trebuia să răspundă pentru refuzul său tacit de a respecta prevederile art. 228 din Legea nr. 356/2006, după cum i-a solicitat prin mai multe petiţii.
Intimatul M.E.F. nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate precum şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de Fond a stabilit corect că în cauză nu poate fi identificat un refuz nejustificat de soluţionare a cererii înregistrate la M.F.P. din 7 martie 2006, în condiţiile în care răspunsul autorităţii publice expediat la data de 28 martie 2006 lămureşte punctual toate solicitările.
Astfel, Serviciul de comunicare şi relaţii publice din cadrul M.F.P. i-a comunicat recurentului - reclamant, preocupat de condamnările suferite de Statul român la C.E.D.O., că nu a intentat nici o acţiune în regres întrucât nici C.S.M. şi nici Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au identificat elemente care să contureze reaua credinţă sau neglijenţa magistraţilor. Prin aceeaşi adresă recurentului - reclamant i s-a precizat că despăgubirile civile plătite de M.F.P. în perioada 1998 - 2005 au fost în valoare de 137.182.955,25 RON.
Petiţia în discuţie (singura cu privire la care s-a făcut dovada înregistrării la autoritatea publică intimată) a fost rezolvată, potrivit art. 6 din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor de către Serviciul de comunicare şi relaţii publice, din cadrul ministerului intimat.
Recurentul invocă în motivarea recursului dispoziţiile art. 11 din aceeaşi ordonanţă, potrivit cu care „în cazul în care prin petiţie sunt sesizate anumite aspecte din activitatea unei persoane, aceasta nu poate fi soluţionată de persoana în cauză sau de către un subordonat al acesteia", text care este în mod evident inaplicabil întrucât recurentul - reclamant a vizat prin petiţie activitatea ministerului, iar nu activitatea unei anumite persoane din minister.
Cât priveşte trimiterea la art. 228 din Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea C. proc. pen., precum şi pentru modificarea altor legi, acesta vizează modificarea art. 507 C. proc. pen., referitor la condiţiile exercitării acţiunii în regres.
Teza recurentului privind inacţiunea culpabilă a intimatului nu are nici un suport, fiind contrazisă chiar de textul indicat de el însuşi, potrivit căruia, recuperarea sumelor de bani plătite de statul român se face de la cel răspunzător, numai în situaţia demonstrării relei - credinţe ori a unei grave neglijenţe.
Prin urmare Înalta Curte, constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, judecătorul fondului apreciind cu temei că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 pentru existenţa refuzului nejustificat de soluţionare a cererii.
În temeiul art. 20 alin. (1) din Legea rn.554/2004 şi art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul R.A. împotriva sentinţei civile nr. 1275 din 16 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 86/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 886/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
