ICCJ. Decizia nr. 954/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 954/2008
Dosar nr. 1030/64/2007
Şedinţa publică de la 7 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3 iulie 2007, reclamanta C.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea hotărârii nr. 4725 din 14 decembrie 2006 şi emiterea unei hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 18 martie 1944–6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2006.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 133/F din 16 octombrie 2007, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 18 martie 1944–6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de această lege începând cu data de 1 decembrie 2006.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, din probele administrate rezultă că reclamanta a făcut dovada refugiului determinat de persecuţia etnică, împreună cu părinţii şi sora sa, pe perioada 18 martie 1944-6 martie 1945.
S-a mai reţinut că reglementările legale în materie nu condiţionează ca localitatea de domiciliu şi locul de refugiu să fie situate pe un anumit teritoriu, motivul refugiului reclamantei, împreună cu părinţii şi sora sa, fiind faptul că se apropia armata sovietică, iar tatăl său era de origine germană.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, susţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.
S-a mai susţinut că, pentru încadrarea în prevederile Legii nr. 189/2000 refugierea trebuie să se facă de pe un teritoriu ocupat şi să se datoreze unei persecuţii din motive etnice.
Or, în cauză, a susţinut recurenta că localitatea B. se afla sub jurisdicţia autorităţilor româneşti şi faptul că familia contestatoarei a fost evacuată fără a exista o persecuţie pe motive etnice nu reprezintă o justificare legală pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanţe beneficiază persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate”, conform dispoziţiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.
Din coroborarea acestor dispoziţii reiese voinţa neîndoielnică a legiuitorului de a acorda măsuri reparatorii oricărui cetăţean român care în perioada 6 septembrie 1940–6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, pentru a nu se crea vreo situaţie de inegalitate sau discriminare în drepturi, indiferent dacă refugiul sau strămutarea a avut loc din teritoriile ocupate de un stat străin în teritoriile româneşti, ori din cele aflate sub jurisdicţia Statului Român, în scopul asigurării deplinei realizări a principiului protecţiei tuturor cetăţenilor.
Aşadar, interpretarea corectă şi completă a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, duce la concluzia că, independent de naţionalitate, cetăţenii români persecutaţi din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul Statului Român sau pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia altor state, indiferent dacă localitatea din care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţie românească sau sub dominaţia altui stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de lege.
În speţă, reclamanta a făcut dovada încadrării în prevederile legale sus-menţionate prin probele aflate la dosar respectiv: Tabelul nominal cu evacuaţii din Bucovina, Basarabia şi Moldova întocmit de Legiunea de Jandarmi F. – Postul de Jandarmi M., declaraţiile autentice ale martorilor H.E., B.L., declaraţia martorei S.V. – audiată de instanţă, acte de stare civilă.
Faţă de cele de preced, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul este nefondat urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 133/F din 16 octombrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 953/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 963/2008. Contencios. Conflict de... → |
|---|
