ICCJ. Decizia nr. 952/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 952/2008
Dosar nr. 2197/54/2007
Şedinţa publică de la 7 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10 septembrie 2007, reclamanta SC F.C.U.C. SA a solicitat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Craiova, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 46019 din 01 iunie 2007, până la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva dispoziţiei nr. 16831 din 31 august 2007.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr. 3552 din 24 septembrie 2007, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Craiova, reţinând incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 313 din 16 noiembrie 2007, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 46019 din 01 iunie 2007 emisă de Primăria Municipiului Craiova – Direcţia Impozite şi Taxe, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea actului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, având în vedere şi Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.
Ţinând seama de considerentele de ordin legal, de recomandările Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei şi de circumstanţele cauzei, instanţa a reţinut că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecinţe grave în patrimoniul reclamantei. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Craiova, care a solicitat modificarea ei în sensul respingerii cererii de suspendare a executării pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, Primarul Municipiului Craiova a arătat că instanţa de fond a suspendat executarea deciziei de impunere nr. 46019 din 01 iunie 2007, pe de o parte, fără să fi fost îndeplinite condiţiile instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi paguba iminentă şi pe de altă parte, ignorând normele speciale prevăzute de art. 214 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea executării actelor administrativ-fiscale.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 reglementează procedura suspendării executării actului administrativ, la cererea persoanei vătămate, formulată fie în baza procedurii prealabile administrative (art. 14), fie după declanşarea procedurii judiciare pentru anularea actului (art. 15). În ambele ipoteze, legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiţii: cazul bine justificat şi paguba iminentă, ale căror definiţii legale se regăsesc în art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t).
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, suspendarea actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.
Din acest punct de vedere, legea română răspunde recomandărilor Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, reţinute în considerentele sentinţei atacate, pentru că prevede atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri provizorii de protecţie a drepturilor şi intereselor particularilor, atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.
Simpla referire la instrumentele juridice naţionale şi internaţionale nu poate fundamenta însă, prin ea însăşi, luarea unei măsuri provizorii, pentru că suspendarea nu intervine de drept. Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.
Or, prin sentinţa recurată, instanţa a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ, fără a reţine existenţa în concret a cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube în raport cu natura şi amploarea măsurii dispuse de autoritatea publică emitentă ori cu datele economice ale contribuabilului.
De altfel, în cererea de chenare în judecată nici nu au fost invocate astfel de împrejurări, reclamanta limitându-se la a contesta valoarea de impunere a clădirilor pentru care a fost emisă decizia de impunere, considerând că valoarea stabilită pentru anul 2007 este exagerat de mare faţă de cea din anul 2000 – aspecte de fond ce urmează a fi analizate în cadrul litigiului având ca obiect analiza actului.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost pronunţată prin încălcarea art. 15, raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel încât va admite recursul, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând ca în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (3) C. proc. civ. să modifice sentinţa, în sensul respingerii cererii reclamantei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Craiova împotriva sentinţei nr. 313 din 16 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea formulată de SC F.C.U.C. SA, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 951/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 953/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
